Profesorul

Capitolul 8

Carlo

- Deci domnișoară Tamara, îți era dor de o detenție observ.

Îmi zâmbește discret și se ridica în picioare imediat ce ajung lângă ea. Începem sa ne privim în ochii și ii ofer un sărut rapid dar cu efect.
O mână mi-o așez discret pe talia ei și o mușc ușor de obraz.

-Cum ți-a fost ziua? Îmi era dor de tine.

-A fost bine în general dar mi-ai lipsit, nu te-am văzut deloc.

Îmi spune bosumflata ca un copil mic. O strâng în brate iar ea se cuibărește la pieptul meu, ii miros parul și mor după parfumul ei. Cu greu ne îndepărtăm unul de altul și încercăm sa ținem o distanta corespunzătoare profesor, student.
Sunt conștient ca dacă s-ar afla așa ceva eu nu aș mai preda în viața mea iar ea ar fii exmatriculată.
Cu toate astea nu pot sa păstrez nici măcar o secunda vreo distanță de ea și toată treaba asta cu ascunsul ma face sa o vreau și mai mult știind ca îmi este interzis sa o am.

-Vreau sa te duc într-un loc, asteapta-ma in fata scolii.

-Ce?!

Rămâne surprinsa, o sărut cast și ies repede din clasa, ma îndrept spre cancelarie de unde imi iau toate lucrurile și merg spre parcarea școlii.
Ies prin spate și în câteva secunde ajung în fata scolii de unde micuța mea se urcă.

-Unde mergem?

Ma întreabă entuziasmata.

-În locul meu preferat, vreau sa te duc acolo unde eu ma simt cel mai liniștit.

-Abia aștept!

Ii cuprind mână și o sărut călduros, imi transmite o liniște uimitoare, ma face sa cred ca dacă o am lângă mine nimic rău nu se poate intampla.

Tamara

Mergem de o jumătate de ora bună timp în care l-am privit pe ascuns și i-am observat câteva gesturi demne de el.
Involuntar își mușcă buza de jos, își drege vocea semn ca ar putea fii emoționat în preajma mea și felul în care își trece mana prin parul perfect aranjat, asta mi se pare cu adevărat sexi.
În mintea mea incep rând pe rând să apară tot felul de întrebări, cum arată dezbrăcat, oare ce voi simți prima oară când voi face dragoste cu el sau cum e sa faci sex?!
O mulțime de întrebări indecente pun stăpânire pe mintea mea, care pana să-l cunosc pe el nu avea astfel de curiozități.

-La ce te gândești?

Tresar când ii aud vocea și ies imediat din gândurile mele.

- Încep sa devin din ce în ce mai curioasa fata de anumite lucruri Carlo.

-Și care ar fii acelea?

Fac o mica ezitare pentru ca nu știu exact ce cuvinte ar trebui sa folosesc dar simt ca pot sa vorbesc deschis cu el și nu vreau sa ma feresc.

- De exemplu cum e sa faci dragoste ?

Am spus-o gata, imi arunca o privire șarmantă și zâmbește în colțul guri. Nu rămână atât de uimit pe cât mă așteptam.

-Asta e o capcana sa vezi cu câte fete am fost înainte sau cum?

Ma face sa râd zgomotos și el la rândul lui râde cu poftă .

-Nu, vorbesc serios Carlo, cum e, ce simți?

-Pai ca să îți faci o idee, ce ai simțit noaptea trecuta nu este nici măcar un sfert din ce simți când faci dragoste.

Îmi rezem capul de scaun și răspunsul lui nu face decât să-mi doresc asta.

-De unde întrebarea asta iubito?

-Nu știu dar simt ca vreau mai mult, sa mergem mai departe cu relația.

Nu îmi e rușine sa ii spun, consider ca sinceritatea și comunicarea sunt punctele gheie în relație.
Observ cum oprește masina lângă o pădurea și îl privesc surprinsă.

-Vino!

Îmi cuprinde mana ferm și îl urmez îndeaproape. Începem sa mergem prin pădure pana într-un punct de unde începe sa se vadă tot orașul de la mare înălțime.

-Wow, e superb!

Exclam entuziasmată, mă întorc cu fața la el și ii sar în brațe. Ma strânge cu putere și ma săruta cu patos.

-Imi placi așa mult micuto, simt ca avem o compatibilitate aparte.

Ma lasa jos cu atenție și își așează mâinile pe talia mea.

-Si eu simt la fel și vreau sa mergi acasă la mine, vreau sa te cunoască mama.

Rămâne uimit, zâmbește larg și ma săruta fără a spune ceva.

-Da, mi-ar place, ăsta ar fii un pas important pentru noii.

    Ne așezăm amândoi jos, pe frunzele căzute și începem sa privim orașul. Chiar dacă nu e noapte și nu sunt luminițe este perfect și asa. Dacă sunt lângă ele totul este perfect.
Câteva ore trec pe nesimțite, radem, povestim și ne descoperim unul pe celalalt. Este cu adevărat fascinant să găsesc atâtea lucruri în comun cu o persoana.
Ne ridicam când frigul începe sa apară și mă duce direct acasă.
Trag aer în piept și îl iau de mână când coboram amândoi din mașină.

-Ești singură ca vrei sa faci asta? Putem sa mai așteptăm o vreme.

II zâmbesc discret și dau negativ din cap, il strang de mână și îl trag după mine.