Profesorul

Capitolul 14

Carlo

- Te iubesc din ce in ce mai mult micuto!

  Ii spun cu zambetul pe buze si in privirea ei apare aceea sclipire de care m-am indragostit pe loc.

-De ce ma iubesti Carlo? Nu am nimic special, nu sunt nici o bomba sexi si nici ceea mai frumoasa fata pe care ai cunoscut-o.

  O privesc incruntat si nu cred ce aud dar imi place intrebarea ei pentru ca am un milion de motive sa o iubesc. Ii deschid mai intai usa de la intrare pentru ca afara se facuse destul de frig si nu as vrea sa raceasca. Dupa ce ne-am facut comozi pe canapea langa semineu , am facut doua ceaiuri fierbinti si suntem pregatiti sa reluam discutia de unde a ramas.

- Ca sa vezi ca nu am uitat trebui sa iti dau raspuns la o intrebare, de ce te iubesc, nu?

- Da, sunt foarte curioasa !

-In primul rand ai atatea lucruri speciale Tamara, esti o superbitate de fata, ai un corp de fotomodel si o inteligenta de speriat, iubesc curajul tau, sinceritatea si increderea pe care mi-o acorzi, sunt atatea lucruri care ma atrag la tine de care nici nu ai avea idee.

     O privesc in ochii si roseste usor, isi musca buza de jos, asta e primul semn ca este emotionata si isi da o suvita de par dupa ureche.

-Ce crezi ca se va intampla cu noii pe viitor?
  
    In seara asta pare ca este mult mai curioasa ca de obicei si imi place, ma dau mai aproape de ea si o cuprind in brate, isi aseaza capul pe pieptul meu si ma asculta.

-Mi-as dori sa te fac mireasa mea, sa ne cumparam o casa in afara orasului unde sa ne putem creste fetita noastra in liniste, o sa o cheme Deniz si va fii la fel de frumoasa ca mama ei si  ambitiosa ca tata !

      Stateam cu fruntea rezemata de a ei si incepe sa ma sarute usor pe varful nasului.

- Suna atat de frumos, mi-ar placea la nebunie sa avem o curte mare cu verdeata si flori, eu sa gatesc prajituri pentru micuta noastra si sa te asteptam impreuna pe canapea in timp ce ne vom uita la desene cu barbie si tu vei veni de la munca, obosit dar fericit!

- Intodeuna voii fii fericit ori de cate ori te voii vedea iubito!

     Ne atingem usor buzele si incepem un sarut demn de cele mai romantice filme, ii strang tot parul in mainile mele si raman surprins cand se urca pe mine, incepe sa imi lase mici sarutari pe gat si usor ii ating fesele si le strang.
In putin timp toate hainele au disparut, ne asezam pe covorul pufos din fata semineului si incepem sa ne iubim, sa ne cunoastem din ce in ce mai bine si sa ne oferim placere reciproca.

     Tamara

   Deschid ochii si il caut cu privirea, dormea linistit pe spate, cu patratelele la vedere si doar cu un cearceaf  care ii acopera zona intima. Imediat dupa ce am facut dragoste ma luat in brate si am mers in dormitor, aveam nevoie de cateva ore de somn bune.
Ma ridic cat de usor pot si merg catre baie, imi iau un halat fiind si eu nuda la randul meu si dupa ce fac un dus fierbinte, ies usor din camera si imi fac o cafea tare. Incep sa ma plimb prin casuta care imi place atat de mult, intru intr-o camera mai mica care pare sa fie un birou.
Zambesc cand privesc pozele cu el de cand era mic, imi pare rau ca a avut o copilarie atat de grea, nici un copil nu merita asta.
   Ma intorc sa ies din birou cand o sonerie de mesaj ma intoarce din drum, privesc spre biroul din fata mea unde este telefonul lui Carlo.
Curiozitatea ma mananca si ma apropi incet, il iau si raman socata cand imi vad poza pe ecranul lui, chiar ma iubeste. Este pentru prima data cand ii iau telefonul si pentru ultima data cu siguranta. Il las jos fara sa ma uit la mesaj si ies din camera.
Merg in living si decid sa o sun pe Ana, nu am apucat deloc sa vorbesc cu ea doar i-am trimes un mesaj si am anuntat-o ca sunt bine.

-Alo, buna, scuza-ma nu am avut timp sa te sun, sa intamplat ceva?

-Da, chiar sa intamplat Tamara, am auzit o discutie acum cateva zile intre director si domnul Carol, a aflat de voi, la suspendat pentru 30 de zile din a mai preda.

-Poftim, nu cred, doamne...
  
   Ma ridic in picioare si incep sa ma plimb de colo colo.

-Mai stie altcineva Ana?

-Nu, doar eu, am auzit intamplator cand am mers la secretariat, in fine, te rog sa ai grija, gandeste-te bine ce vrei sa faci, nu-ti distruge viata.

-Numai pot sa vorbesc, te sun eu, mersi.

   Ii inchid telefonul Anei cand il vad pe Carlo venind spre mine,

-Dar ce matinali suntem, ce faci?
  
     Ma ia in brate si ma saruta , ma cuibaresc la pieptul lui si sper sa fie un vis urat.

-Carol , am vorbit cu Ana, o fata din facultate, ai ceva sa-mi spui?

-Iubito.

   Ne indepartam si ne privim, inghite in gol si sper sa spuna total contrariul la ce mi-a spus Ana.

- Ne-a vazut de multe ori impreuna, in fiecare parcare a scoli, ne-a urmarit incat sa fie sigur ca nu greseste, imi pare rau ca nu ti-am spus dar nu puteam suporta privirea ta.

-Doamne nu pot sa cred!