Profesorul

Capitolul 15

Carol

Imi vine sa dau cu pumni in toti pereti din jurul meu, sa sparg si sa trantesc tot ce am in fata dar nu as rezolva nimic.
O privesc cum sta cu spatele la mine si priveste in gol pe geam de aproape o ora. Nu spune nimic si e cazuta in propriile ganduri.

-Tamara, te rog nu face asa!

Merg in spatele ei si o cuprind in brate, nu spune nimic si doar isi sterge rapid o lacrima ratacita pe obrazul ei.

-Eram constienta ca nu e bine, stiam ca e total gresit ce facem, intre un profesor si elev niciodata nu poate fii ceva Carol, stiam toate astea si totusi uite unde sa ajuns, m-am indragostit de tine, te iubesc cum  sa schimb asta?

-De ce vrei sa schimbi asta iubito, hai sa vedem dincolo de prejudecati, ce daca eu sunt profesor si tu elev, nu suntem oameni si noii, avem sentimente, te poti indragosti, eu nu renunt la tine orice sa-r intampla.

-Carlo te rog...

Nici nu am de gand sa o las sa termine propozitia pentru ca stiu cum gandeste, este speriata de tot, nu stie ce va urma, cum vor decurge lucrurile de acum inainte dar nu o voi lasa nici pe ea sa renunte.

- Orice o sa urmeze nu ne va desparti, nimic nu ma poate razgandi pe mine.

-Mi se pare imposibil Carlo, relatia asta ne distruge intelegi, visul tau de a deveni profesor se distruge din cauza mea..pentru ca ma alegi pe mine in ciuda la tot.. nu e bine..

-Intelegi ca nu imi pasa Tamara? nimic nu ma face ma implinit si fericit ca tine, tu esti visul meu acum!

Inchide ochii si isi pune mainile la fata, ma doare al naibii de tare sa o vad asa, stiam ca aici se va ajunge dar speram sa aman momentul cat mai mult.

-Nu mai plange te rog, o sa gasim o solutie, va fii bine.

O strang in brate puternic si sper din toata inima sa se rezolve totul cat mai repede pentru ca nu suport sa o vad asa.

***
Tamara

      Mai avem o jumatate de ora si ajungem inapoi in oras, ceea mai buna solutie mi sa parut ca este sa ne intoarcem inapoi si sa luam o decizie chiar daca nu este ceea ce ne dormit.
Nu suport gandul sa renunte la visul lui din cauza mea, a muncit si sa sacrificat enorm ca sa ajunga acum unde este.
Iubirea asta ne-a a fost interzisa de la inceput, nu trebuia absolut deloc sa imi ascult inima, problema este ca as mai repeta aceasta greseala la nesfarsti.
Imi cuprinde mana si tresar, dupa tot drumul in care nu am vorbit nici unul ne intersectam privirea, fiecare era pierdut in propriile ganduri.
      Brusc trage masina pe dreapta si opreste, il privesc confuza si vreau sa inteleg ce face.

-Ce e?

-Nu pot Tamara, nu pot sa ma intorc acolo stiind ca exista o posibilitate cat de mica sa te pierd, nu pot sa fac asta.

     Nu apuc sa spun nimic pentru ca intoarce masina si pleaca in directia opusa.

-Carlo!

     Imi zambeste calduros si decid sa numai spun nimic pentru ca si eu imi doresc asta. Imi doresc din tot sufletul sa fiu doar cu el doar ca imi e frica sa imi ascult inima si dorintele din nou.
Ne strangem mainile puternic si ne lasam dusi de iubire.

Carlo

Cred ca pentru anumite decizi trebui sa preiau eu controlul pentru binele relatiei. Nu am un plan vreau doar sa fug pana la capatul lumii impreuna cu ea.
Aud telefonul sunand si il scot din buzunar, citesc apelantul si recunosc ca nu este deloc potrivit acest apel acum. O privesc cu ochiului pe iubita mea care abia asteapta sa raspund.

-Alo.

-Alo, buna Carol sper ca nu te deranjez, vroiam sa stiu ce faci?

-Sunt bine, multumesc de intrebare tu?

     O vad cum incepe sa fiarba la foc mic langa mine si recunosc ca imi place sa o vad geloasa, este si mai frumoasa cand se enerveaza.

-Sunt bine, vroiam sa iti spun ca stiu despre discutia ta cu directorul si daca ai nevoie de ceva poti apela cu ingredere la mine, doar suntem colegi,
nu?

-Da Alexa, iti multumesc dar nu este nevoie de nimic, problemele acestea se vor rezolva curand, nu este nimic complicat.

-Stiam ca asa sunt pustoaicele astea in calduri, mai mai sa traga de profesori..

-Nu este cazul Alexa, Tamara, caci despre ea vorbesc nu este acest gen de fata, crede-ma, oricum multimesc de grija dar poti sa stai linistita.

     Termin convorbirea cat de repede pot si o privesc pe micuta mea geloasa si parca astept sa-i vad reactia fiind prima oara geloasa.

-Cine e asta? care Alexa?

    Imediat incep sa rad aproape in hohote si ii cuprind mana.

-Nu merge Carlo, spune-mi cine era?

-Profesoara de la facultate, a auzit de cele intamplate si a sunat in calitate de ajutor.

-Extraordinar, neimpresionant, ce sa spun!

        Isi da ochii peste cap si imi vine sa o mananc, este atat de frumoasa chiar si geloasa.

-Nu e nimic serios iubito, na-i de ce sa te superi.

-Normal ca nu e Carlo, pentru ca sunt cu ochii in patru, treaba ta.