Ochiul Dracului

• Contradicții •

- Eh domnule dacă așa spui tu poate chiar nici nu ar trebui să-mi pese măcar, până la urmă erau hainele tale . Spune și râde haotic .

- Devon? Ne prezinți?

- Sigur . Hazel el este Yasir . Yasir ea este Hazel. Deși îi știam bine numele ori de câte ori îl aud mi se pare minunat.

- Încântată domnule Yasir. Face mișto de mine . Și când să-i dau replica ne întrerupe telefonul lui Devon . Acesta iese afară și rămân cu mica periculoasă.

- Hazel deci. Spun și fac pași mărunți spre ea.

   ~ Hazel povestește ~

De fiecare dată când băiatul ăsta face pași spre mine nu e chiar de bine. Mă țin tare și îi aștept replica.

- Nu mi te mai adresa cu domnule dacă nu vrei să-ți arăt domnie. Spune și apoi râde privind spre pantalonii lui . Ce măgar. Prefer să îl ignor și așa poate zilele mele aici vor fi mai ușoare.

- Bun deci revenim. A adăugat Devon după ce a intrat în birou și a închis ușa în urma lui. Pe tine Hazel te cunosc de ani buni și știu de ce ești în stare. Știu ce planuri ai și cum vrei să le pui în practică. La rândul tău Yasir lucrăm împreună deja de 7 ani. Vreau să știți că îmi sunteți foarte apropiați și dragi sufletului . În toată cariera mea am optat pentru oameni de încredere și loiali . Vreau să rămâneți la fel ca și până acum . Vreau să fim o echipă și să ne ajutăm unii pe ceilalți. Pe ajutorul meu contați oricând. Spuse Devon și ne zâmbește .

În mintea mea nu era decât imaginea lui tata . După șirul de pareri și idei schimbate în birou cu cei doi am plecat spre casă. Simțeam că am nevoie de odihnă. Nu știu de ce dar eram obosită cu toate că am dormit destul de mult . Însă mai era o problemă. Trebuia să-mi mut domiciliul . Dobitocul ăla de Bono este prea insistent și se bagă prea mult în viața mea. Trebuia să-i dau atenție cu porția.

- Hazel! Strigă în urma mea Yasir. Chiar are un nume frumos.

- Da.

- Diseară se ține o petrecere în apropiere. Nu vrei să mă însoțesti?

- Nu. Spun serioasă și mă îndrept spre mașină. Oare ce crede el acum? Că îi pic la picioare ? Ha ha . Mă urc și îl privesc prin oglindă. Era înalt, corpul bine lucrat. Pornesc mașina și plec. Devin confuză când stau prea mult în preajma lui.

                             
Pășesc timidă pe scările din fața imensei vile. Bono mă aștepta în prag. Avea un zâmbet măreț.

- Mă bucur să te revăd. Îmi sărută obrazul stâng .

- Și eu mă bucur. Ce ai mai făcut? Nu ne-am văzut de câteva zile.

- Muream de nerăbdare să te întâlnesc. Bei o cafea?

- Sigur multumesc. Îmi aruncam ochii prin casă în căutarea unui indiciu de a afla cu ce se ocupă mai exact. Dar încercare eșuată. Am râs și am glumit pe seama multor lucruri. Timpul a zburat parcă într-o secundă. A trebuit să plec pentru-că aveam de mutat niște lucruri . El încă nu știe și sper nici să nu afle. Am plecat spre căsuța mea ușor crispată de privirea lui fixată asupra mea . Intru în casă și încui ușa. După ce mi-am strâns bagajele, pe ușa din spate am început să le car în garaj și de acolo direct în mașină. Am plecat subtil și mi-am văzut de drum. Sunt conștientă că Bono v-a afla într-un final dar mai bine decât să-mi urmărească fiecare pas. Trebuie să-i fiu aproape de la distanță.

                                     •••
Am intrat în casă cu puținele mele bagaje și le-am lăsat în living. Merg să-mi arunc un ochi prin casă și apoi mă așez confortabil pe canapea. Deschid telefonul și mai urmăresc și eu ultimele noutăți de pe facebook. Nu prea obișnuiesc să-l folosesc dar de plictiseală merge. În bară îmi apare un mesaj de la un număr necunoscut.
" Încă te aștept la petrecere. Este și Devon aici"
Îmi dau ochii peste cap, ignor mesajul și mă întind pe canapea în încercarea de a adormi. El crede că eu îl bag în seamă și fug spre el așa din prima? Nu cred că e cazul. Pare genul ăla de baiat rău cu multe influențe și sigur e și puțin curvar. Okei poate mai mult.