Ochiul Dracului

* Dragostea adevărată există și eu tocmai am întâlnit-o. *

Respirația mea se lua treptat. Hazel era în mâna lor dar cum? Mă uit pe mesajele anterioare și văd că ea singură a cerut să fie luată de aici . Nu înțelegeam încă de ce. Un alt mesaj îmi apare în bară. Era de la Kaira. " Ajung imediat doar să-mi spui dacă ești acolo. " Eram nervos bine de data asta. Hazel sigur a văzut mesajul și și-a făcut filme. Ce nu știa ea era că eu nu aveam nici-o trrabă cu Kaira și nici nu voi avea vreodata. Înjur în barbă și primesc alt mesaj de la Taxi. Era o poză cu Hazel adormită pe bancheta din spate. Îi omor cu mâna mea. Sun urgent pe Sergiu. Bineînțeles că nu răspunde și sun la Devon. După urlete în telefon că mă omoară dacă nu o aduc acasă am plecat spre mașină. Tot în stradă aveam să iau o altă mașină și să plec după ea. M-am urcat nervos și îmi trec mâinile prin păr. Orice dar nu Hazel. Ea nu era de vânzare și nu pentru Crușin. Dacă ajungea la el nu mai aveam mari șanse să o scot de acolo. Se mergea pe premiza " Ce se dă nu se mai ia." Și Hazel chiar nu era de dat. Era a mea. Dorum conducea haotic și cu viteză.

- O să-i găsim. M-a încurajat el.

- Pe naiba Dorum pe naiba. Am făcut o mare prostie și dacă Hazel pățește ceva o să omor tot ce-mi stă în cale. Eram al naibii de nervos și speram doar la o minune. Mașina aia să ne apară în față și să iau ce îmi aparține. Zis și făcut. La mers de 25 de minute am zărit mașina cu numele CRUȘIN 1 . Toate mașinile pe care le deținea aveau același nume . Numărul de la sfârșit era diferit.

- Eu mă apropii de mașină și tu tragi în roți.

- Nu putem face asta. Riscăm să o rănim pe Hazel. Condu și oprește în fața lor. Asta a și făcut. După ce mașina a oprit am coborât împreună cu Dorum cu armele în mână.

- Zaid! Îmi strigă numele ieșind din mașină.

- Ai ceva ce îmi aparține! Mârâi spre el. Erau doi și o singură armă. Noi eram tot doi doar că aveam un atu. 3 arme.

- Acum îi aparține Domnului Crușin! S-a apropiat de mine. Ne despărțeau 10 cm și un glonț în frunte.

- Ai 3 secunde să-mi dai ce-mi aparține dacă nu vrei să-ți găuresc capul . Spun și îi fac semn spre colegul lui.

- Zaid. Nu mă sperii așa ușor! Ce se dă nu se mai ia. Știi prea bine . În momentul ăla nervii mei au luat foc. Mă durea groaznic după cap. Am tras un foc în aer. Ecoul și-a făcut apariția.

- Mai ai 2 secunde. La ultima îți zbor creierii.

- Din momentul ăsta ai intrat în război. Tu ai vrut!! Ia ce vrei și pleacă! M-am aruncat practic spre mașină și am tras-o pe Hazel afară. Am luat-o în brațe și am așezat-o pe bancheta din spate a mașinii lui Dorum. Încă dormea . Efectul substanței putea dura și câteva ore bune. M-am așezat lângă ea. Dorum a accelerat și ne-am îndreptat spre oraș. Sângele fierbea în mine. Îi mângâiam obrazul stâng și îi plasam din când în când câte un sărut pe creștet.

- E femeia ta? Întreabă Dorum.

Poate defapt asta era întrebarea. Era femeia mea? Încă nu mi se dăruise și nu știam dacă vrea să o facă. O cunoșteam de puțin timp dar în acest scurt timp m-a făcut să o văd și să o doresc atât de mult încât fac orice e nevoie să fie bine. Să fie cu adevărat a mea. Nu i-am răspuns lui Dorum. Nu era treaba lui . În scurt timp am ajuns acasă la mine. Mi-am luat fetița în brațe și am dus-o sus. Era atât de mică în brațele mele. Am descuiat ușa și am intrat. Am lăsat-o pe pat în cameră și am mers să aduc apă.

Hazel era întinsă pe patul lui Yasir. Se dezmeticise cu greu și apoi după ce a privit în jur a realizat că defapt era acasă la El . Nu mai înțelegea nimic . Oare să fi fost un joc de-al lui? Să-i ajungă din nou în pat? Asta gândea Hazel acum și era speriată că poate îi v-a face rău.