Regalitate : Rosalie Hawksley

Benjamin

Poate ar trebui sa ma duc dupa ea. Eu m-am luat de ea din clipa în care ne-am vazut și a fost ideea mea sa plecam inainte. I-am facut numai probleme si m-am comportat foarte urât cu ea.

- Ar trebui să mă duc să îmi cer scuze. spun îndreptându-mă spre ușă.

- Poftim? Ben, ea ar trebui sa isi ceara scuze in fata ta, tu esti printul mostenitor. spune revoltata Lili.

- Nu va fi nevoie, se va întoarce. Lasa-ții timp să se calmeze. spune calm Jack.

- Când o să ne întâlnim din nou o să îmi cer scuze pentru comportamentul meu. spun hotărât așezându-mă pe fotoliu.

- E decizia ta. Jack își stinge țigara care era pe jumatate consumata și expira relaxat fumul in sus. Acum in legatura cu planul.

- Nu avem nici o idee. spune Lili calma de pe fotoliul ei.

- Nici nu trebuie, o sa folosim planul meu. Trebuie doar să o asteptam pe Roux.

- De ce? Nu ne putem descurca singuri, fata aceea este o vagaboanta care face ce vrea ea. Nu ne putem baza pe ea.

În acel moment Jack se ridică brusc in picioare, pe exterior parea calm. Dar dacă priveai atent în ochii lui gri puteai simți răceala morții prin ei. Ochii lui, deși te trecea un fior daca ii priveai acum, eram mereu pe jumatate deschisi. Parca ar putea adormi in orice moment.

- Cred că sunteți obositi de pe drum, maine seara vom discuta planul cand va fi si Roux de față. Aveți grijă la cuvintele pe care i le adresati lui Roux, eu nu garantez pentru ea. spune fixând-o pe Lili cu privirea și pe urma pleaca.

O amenințare indirecta destul de bine spusă. Trebuie sa citesti printre randuri ca să îți dai seama ca nu de Roux trebuie sa ne temem daca o jignim, ci de el. Nu am de gand sa calc Cioara pe coada asa ca trebuie sa vorbesc cu Lili sa fie atenta la cuvintele ei.

- Oh, Ben. Oamenii de aici sunt atat de înfricoșători, nu putem sa alegem pe altcineva sa ne ajute. se plange Lili mângâindu-mi brațul.

- Jack e cel mai capabil să ne ajute. Daca este cineva care il poate detrona pe rege, Jack e acel om.

- Dar fata aceea nu pare deloc de încredere. Sunt sigura ca o sa ma omoare dar tu nu o sa o lași, nu-i asa? O sa ma aperi, prințul meu. felul în care Lili nu incerca deloc sa fie puternica ma agaseaza.

- Doar nu o mai jigni și nu o să-ți faca nimic. E tarziu, ar trebui sa dormim. mă ridic și ă îndrept spre un dormitor.

- Dar ceea ce spun este adevarat, Ben. Și tu știi asta, de ce îi iei apararea? ea vine în urma mea dar o opresc in ușă.

- Ideea e că trebuie sa imi recuperez tronul, Lili. Iar daca tot ce trebuie sa fac este să suport o fată mi se pare ca am scăpat ieftin.

- Pff, asta mi se pare cel mai greu lucru din lume. ea își dă ochii peste cap și eu oftez.

- Noapte bună, Lili.

- Noapte bună, Benii.

Eu închid ușa în urma mea și privesc camera. De cand suntem fugari nu am mai dormit într-un pat asa cum trebuie. Camera asta doar prin simplul fapt ca nu are patul făcut din paie deja mi-a castigat recunostința.

Ma dezbrac de hainele murdare și mă lungesc în pat. Mârâi de placere simțind așternutul moale și perna pufoasa. În încercarea de a adormi imaginea lui Roux sărind de pe acoperis pe acoperis îmi colinda mintea.

Nu e o vagaboanta, e pur si simplu o femeie puternica care se descurca de una singura. Vinovația mă roade pe interior pentru insultele adresate ei. Mă simt atat de prost pentru ceea ce i-am spus, sunt șocat de cum a reușit să mă suporte.

Ochii ei negrii ca măslinele și chipul ușor bronzat. Buzele ei subțiri care păreau trasate cu creionul. Genele lungi și arcuite acoperindu-i o parte din ochii. Părul negru cu vărfurile purpurii săltându-i în aer la fiecare pas.

Dar cel mai mult imi place atitudinea ei și tupeul ce pare specific. Umorul ei prezent in fiecare cuvant. Hotărârea cu care mă înfrunta de fiecare dată. E o fată pe cinste și pe care nu mi-o pot scoate din cap acum . Să mă fi cucerit ironica Roux.

Ar fi mai bine să beau o gură de apă și să îmi limpezesc mintea . Trebuie să mă gândesc doar la tron și la regat , o sa îl scot de sub tirania lui Dante. I-au pe mine pantalonii și plec spre bucătărie. Traversând micul hol îl găsesc pe Jack în bucătărie privind în gol . În mâna stângă avea un pahar cu băutură și în cea dreaptă o țigară . Omul ăsta nu se oprește din fumat ?

- Nu ai plecat la somn ? îl întreb căutând o găleată cu apă .

- Eu nu dorm niciodată . spune melancolic sorband ușor din pahar . Nu este apă , doar whisky . așează paharul pe pervazul ferestrei prin care privea pierdut .

- Aha , am înțeles. Ai spus că nu dormi dar când am venit dormeai pe canapea. murmur și mă apropii agale de el .

- Nu îți datorez eu explicații despre somnul meu . Ai probleme mult mai importante decât odihna mea . avea glasul moale dar la unele cuvinte le accentua cu un glas mai grav .

- Ce știi despre Roux ? îl întreb prompt dar atitudinea lui nu se schimbă în nici un fel .

- De asta nu dormi . Te gândești la Roux . ar fi trebuit să fi spus pe un ton de întrebare dar el afirmă asta concis .

- Curiozitatea , nimic mai mult . eram în dreapta lui și priveam și eu pe fereastră .

- Așa încep toate relele , din pură curiozitate . Ai grijă , Benjamin , știu despre Roux cât știi și tu .

- Tu le știi pe toate. Trebuie să știi mai multe lucruri despre ea . îi pun mâna pe umăr dar atunci când mă privește cu coada ochiului îmi îngheață sângele în vene .

- Noapte bună , Benjamin .

- Dar ...

Nu am mai putut spune nimic căci își stinge țigara de mâna mea care se afla pe umărul lui . Mi-aș fi tras mâna rapid și aș fi scăpat înainte ca să reușească să stingă țigara dar și-a înfipt atât de apăsat țigara în mâna mea că nu am mai putut să o mișc . De abia după ce ia ce a mai rămas din țigară și o aruncă într-o scrumiera de pe masă am putut să îmi trag mâna .

El se întoarce cu fața spre mine și mă privește câteva secunde în ochii . Învârte ușor lichidul în pahar și pe urmă îl bea tot dintr-o înghițitură. Face câte un pas spre mine menținând contactul vizual și eu tot dau înapoi , mă speria privirea lui. Ochii lui emanau o răceală atât de profundă de aveam impresia că îmi îngheța retina.

Când dau cu picioarele de masa din spate nu se oprește . Se tot apropie și eu căutam cu palmele pe masă ceva cu ce as putea sa îl lovesc. Atunci când izbește paharul de masa tresar speriat și îmi retrag mâinile . Jack Salem chiar e un tip înfricoșător.

Nu îmi adresează nici un cuvânt , parcă nici nu aș fi acolo . Se întoarce spre fereastră și își reia pozitia în care l-am găsit , dar fără nici o țigară în mână și nici paharul de whisky.

- Închide ușa în urma ta. spune când nu mă mișc din loc .

În seara asta am putut vedea pragul dintre calm și furie. Jack nu își schimbă deloc înfățișarea , nici măcar o mica cută între sprâncene , un calm nesfârșit . Diferența dintre un Jack calm și unul furios nu o puteai vedea decât dacă priveai foarte atent în ochii lui .

Atunci când e calm ochii lui sunt șterși , impasibili dar atunci când e furios e ca și cum în interiorul lui iarna sălășluiește nederanjata. O întreagă furtună de zăpadă adunată în două buline cenușii .

Nu am mai comentat nimic . I-am urat o noapte plăcută și am plecat în camera mea . Am avut un somn profund toată noaptea dar în interiorul meu încă puteam simți acel fior rece , de gheață care îmi tulbura somnul .

Nu am de gând să îl mai enervez niciodată pe Jack Salem aka Cioara .