Regalitate : Rosalie Hawksley

Benjamin

    Când am văzut-o pe Roux plonjând în lacul Roșu întreg corpul meu s-a cutremurat .  Am ieșit din ascunzătoare și aș fi vrut să sar după ea în apa dar abia când am ajuns aproape de mal l-am văzut pe Jack care , după ce l-a încătușat pe acel tip , s-a aruncat în apă ca un adevărat marinar .

   Stăteam pe mal și așteptam . Apa nu era destul de curata pentru a vedea prin ea , nici măcar unduirea apei nu se cunoaște , o mare de sânge . Acel tip vrea să fugă dar îi pun piedică și cade în nas . Fornăia ca un taur și a vrut să mă lovească dar avea mâinile încătușate așa că mi-a fost ușor să mă feresc de el .

- Deci se pare că Cioara s-a înhăitat cu fostul moștenitor ! vorbea în batjocură dar nu trebuia să-l las să mă enerveze , ce conta acum erau Jack cu Roux .

      Câteva bule de aer bolborosesc din apa și pe urmă Jack apare la suprafață cu Roux . Nu apuc să-i văd nici măcar chipul , Jack îi pune rapid paltonul lui negru de pe mal pe ea și o acoperă în întregime . Jack o strânge la pieptul lui și îi sărută creștetul , părea ușurat . În acel moment el nu mai era Cioara , era doar un băiat care aproape și-a pierdut iubirea. 

     O ridică pe Roux în brațe ca pe o mireasă și se lasă un moment de liniște . Se putea auzi doar respirația îngreunată a lui Roux dar când Jack și-a ridicat privirea de la Roux la soldatul încătușat inima mi s-a strâns .

    Ochii leneși ai lui Jack acum erau larg deschiși , aproape complet rotunzi . Nu l-am văzut niciodată pe Jack zâmbind și acum as da orice sa nu mai văd acel zâmbet . Avea un zâmbet larg arătându-și dinții strălucitor de albi dar cu caninii atât de ascuțiți de aveam impresia că erau lame .

      Intențiile lui criminale se puteau citii pe ochii lui , ochii lui atât de reci că răciseră și aerul pe care îl respiram . Rânjetul sinistru de pe chipul lui Jack mă împietrise , pur și simplu înghețasem de frig ... De frica ... . În acel moment Jack nu mai era o ființă umană , era un demon venit din Infern , o adevărată bestie însetată de sânge .

      Pașii lui erau silențioși ca de pisica , nu i-am simțit prezența până nu a ajuns la câțiva centimetri de mine . Ghețarii care îi înlocuiau ochii mă priveau ficși dar nu am clipit pentru a mă putea retrage , nu m-am dat înapoi , am stat țintă.  Un mic surâs s-a strecurat printre buze și eu am tresărit. 

- Ai grijă să nu audă nimic , așteaptă-mă în capătul cărării spre cabana . Dacă cumva încerci să intri în cabană fără mine te măcelăresc iar dacă încerci să-i dai jos haina te tai cu un cuțit încins până nu o sa mai rămână din tine doar pătrățele de carne . vocea lui era răgușită dar clară , respirația lui îmi atingea fața și era rece ca gheața .

     Eu încuviințez scurt și cap , ochii lui coboară până la Roux și o sărută tandru pe sub haina . El mi-o întinde ușor cu o grijă exagerată și pe urmă își ia bastonul de jos . Aștepta cu privirea țintă la mine să plec . Îi întorc spatele automat și merg cu pași mari spre cărare .

    Mă opresc după câțiva pași și mă întorc să văd ce face Jack . El era concentrat pe bietul tip care tremura din toate încheieturile . Jack îi arată palma goală și pe urmă o răsucește brusc strângând pumnul iar atunci când Jack lasă pumnul în jos un cuțitaș îi apare în palme . Cioara își întoarce lent capul spre mine și își duce cuțitul la buze mimând sa fac liniște.

     Nu am mai stat nicio secunda acolo , am luat-o rapid din loc dar degeaba . În noaptea aceea , în pădure nu se putea auzi nimic altceva înafara de urletele acelui bărbat . O țineam strâns pe Roux în brațe și mă rugam sa nu se trezească . Nu știam ce as fi putut face sau ce am voie să-i spun lui Roux  dar știu sigur un lucru . JACK NU E OM .