Regalitate : Rosalie Hawksley

Liliya

  Ce să fac ? Ce să fac ! Gardianul continuă să se împingă în ușă , Finn sângerează foarte tare iar eu nu mai pot rezista mult.  Îmi desfac șorțul cu o mână și îl întind spre Finn dar el nu-și mai ridică capul , nu mai mișca . Lacrimile îmi năvăliseră pe obraji ca un pluton pe câmpul de lupta în timp ce conștientizam faptul că Finn era mort .

    Acum câteva minute îmi spuse că mă iubește iar acum e mort , mă iubea dar eu nu văzusem asta pentru că eram prea ocupată să îmi fac planuri pentru a-mi trăda.  El încercase să calmeze mereu spiritele iar eu doar agitam mai mult apele.  Eu visam la nobili în timp ce băiatul simpluț care , sunt sigură , și-ar da sufletul pentru mine aștepta , aștepta să-l observ. 

    Nu merit viața pe care o am ! Nu merit ceea ce o să dobândesc după ce planul o să de-a roade . Eu am primit totul pe tava în timp ce Finn a învățat pentru a face o școală . Dacă o să trăiască o să mă revanșez . O Să Mă Revanșez !

    Mă dau din fața ușii și îngenunchez lângă trupul plăpând al lui Finn . Poate o să ne ajute gardianul , iar dacă e să mă omoare măcar am încercat.  Îi iau capul lui Finn și mi-l așez pe genunchii iar la următoarea lovitura în ușă gardianul pătrunde în camera.  Eu îl privesc cu ochii în lacrimi sperând să găsesc o urmă de milă dar nu era nimic în afară de furie oarbă .

- Te rog , are nevoie de un doctor.  Îl strâng mai strâns pe Finn în brațe și îngân . Te implor , o să moară .

- Asta e și ideea , trădătoareo . Dar nu-ți face griji , o să i te alaturi cât de curând . Rânjetul lui grotesc mă răcește până la oase .

- Te implor ... Îmi închid ochii și mă aplec peste trupul lui alb și rece. 

    Aștept ca sabia să mă decapiteze . O să mă alătur lui în paradis dar mă îndoiesc că merit să vin în paradis . Sper sa se termine rapid , fără durere , fără suferință.  Sper că el nu a suferit atât de mult , sper că a plecat lin deși nu a avut parte de o moarte rapida .

   Aștept ... Aștept ... Aștept ...

   Îmi deschid ochii și atunci îl văd pe Beni cu o sabie plină de sânge în mâna dreaptă . Gardianul era la pământ cu abdomenul plin de sânge . Ochii lui Beni erau reci , dar nu avea același rânjet pe care îl avusese gardianul . Acesta începu să scuipe sânge pe podea și se târî lent cat mai departe de Beni .

- Nimeni nu se atinge de prietenii mei ! Mârâi Beni și străpunse spatele gardianului care murise pe loc .

- Ben ... Finn ... A murit ... Îi spun printre suspine iar fața lui se albi la fel ca a lui Finn , dar Finn mereu era alb , era special , era ...

     Ben se aruncă în genunchii lângă Finn și își lipi urechea de pieptul lui . O speranță îi licări în ochii când se îndepărtă și fugi pe ușă strigând din toți plămânii "ajutor" . Îmi lipesc și eu urechea de pieptul lui și îi pot auzi inima bătând lent , doar câteva bătăi scurte și rare.  Dar trăiește , Ben a plecat după ajutor și el va trăi . Îmi pun șorțul pe rană sa și încerc să opresc sângerarea deși sângele se închegase deja .

- Rezista , Finn . Ben a plecat după ajutor . O să te faci bine și o să-ți continui studiile.  Trebuie sa trăiești , trebuie să-mi faci curte , nu poți muri .

    Îi sărut părul alb ca neaua și sper , sper că Ben va găsi ajutor . Poate e doar în imaginația mea dar parcă pot simți răceala morții în cameră.