Regalitate : Rosalie Hawksley

Roux

   Ce doamne iartă-mă se întâmplă cu mine? Eu nu mă bâlbâi și nici nu am mai roșit până acum în preajma lui Jack. Stau tot timpul în preajma lui dar niciodată nu m-am bâlbâit în fața lui.

  Încă nu plecasem de la cabana, voiam să iau putin aer curat și sa nu mai vad bulinuțele astea negre, ma enerveaza. Trag aer în piept și atunci ușa cabanei se deschide, Ben. Răsuflu ușurata ca nu era Jack. Stai! Și ce daca era Jack?

- Bună, Roux. Știu că am început cu stângul dar sper că mă poți ierta pentru felul cum m-am comportat. spune jenat frecându-și ceafa.

- Stai chill, nu m-am suparat. A fost amuzant să mă iau la harță cu tine. Doar spunei prietenei tale să nu mă mai agaseze.

- Ah, Liliya. E o fată foarte manierată, nu înțeleg de ce se comportă asa cu tine.

- Tu doar spunei să mă lase în pace. Eu am plecat. înaintez spre sat dar Ben mă prinde de mână.

- Stai. Vin și eu cu tine. Am vorbit deja cu Jack, poate îți pot fi de folos.

- Dar prietena ta nu a sărit la gâtul tău să îți pună lesa? îl atac rânjind.

- În locul tău nu aș spune asta, dintre noi doi tu ești aia cu zgardă și cu stăpân.

- Jack nu e stăpânul meu! spun nervoasa.

- Te-ai dat singura de gol, nu am spus ca ar fi Jack.

   Mă îndrept furioasa spre el și el se dă un pas în spate. Îmi întind furioasa capul spre el, el fiind mai înalt, și atunzi pufnesc într-un râs colorat.

- Asta a fost bună. M-ai prins.

- De acum va fi mereu asa, nu? Să ne atacam mereu unul pe altul.

- Tu ce crezi? îi spun plecând.

- Cred că o să fie distractiv. strigă venind în urma mea.

       Ajungem aproape de Școală și când văd clădirea impunătoare și uriașă fluier admirativ . Am evitat străzile principale , am ocolit cat de mult am putut satul și am folosit rutele cele mai sigure.  Pe drum am râs încontinuu pe înfundate , m-am hârjonit cu Ben tot drumul și ne-am pus piedici unul la altul . Acum așteptam în spatele școlii să apară studentul .

- Ben , pot să te întreb ceva ? Dar promiți că o să o iei în serios ?

- Bine , promit . Pare ceva serios , de ce nu îl întrebi pe Jack ? Până la urmă el e dealerul de informații .

- Aș vrea să vorbesc cu altcineva . Pai ... Să zicem că porți o discuție cu cineva și roșești , de la ce roșești ? mă fâstâcesc puțin. 

- Oi fi mâncat ceva iute între timp . spune râzând și eu îl lovesc cu pumnul în umăr .

- Ai promis , idiotule ! îmi pun mâinile în sân și mă sprijin cu spatele de peretele școlii .

- Bine , scuze.  Păi pot fi mai multe variante . De ce întrebi ? se lasă și el cu spatele de perete și se uită în jos la mine. 

- Poți enumera câteva variante ? el îmi zâmbește și pe urmă se uită la cer .

- Păi , consider că dacă mi-ai putea detalia cum ar decurge acea discuție aș putea să rezum variantele . mă privea într-un fel ciudat , se uita la mine cum se uită Dante când nu e supărat pe mine .

- Nu știu.  Să vedem ... îmi umezesc buzele cu limba și mă gândesc.  Persoana aceea stă foarte aproape de tine , aproape că vă atingeți nasurile , îi simți mirosul respirației , mirosul lui specific . Te bâlbâi chiar dacă tu nu o faci de obicei și cauți cumva să te îndepărtezi și apoi ....

- Apoi ?

- Apoi roșești.  De ce ? îmi mușc buza de jos și aștept un răspuns. 

- Păi , să vedem . Mă bâlbâi , îi pot simți doar mirosul lui , mă eschivez și pe urmă roșesc.  Înseamnă că iubesc acea persoană . fac ochii mari și mă uit șocată la el .

- Ești sigur ? Poate e altceva , nu știu , rușine ?

- Sunt sigur , dacă se întâmplă asta iubesc acea persoană .

    Se lasă o liniște stânjenitoare , ne uitam amândoi la stele și nu scoteam niciunul vreun cuvânt . Nu are cum , sigur Ben se înșeală.  Nu îl iubesc pe Jack , probabil sunt obosită și nu am mai gândit limpede . Nu , eu nu îl iubesc pe Jack Salem .

- Știi , nu e rău să iubești . Să iubești pe cineva e un lucru minunat , nu multi au norocul ăsta . Spre exemplu , eu nu am avut norocul să întâlnesc o fată care să mă de-a peste cap .

- Ăsta e un mesaj indirect că ești disponibil ? râd de el privind în sus la el .

- Parcă nu făceam glume . pufnește amuzat .

- Bine , scuze . Dar trebuia să o spun . el își pune mâna după umerii mei și mă apropie mai mult de el , ca o îmbrățișare. 

- Ești așa de ... cum să spun ... Ești așa de tu ! eu îi prind mâna și o așez mai bine pe umerii mei .

- Mersi de compliment . Dar cum rămâne cu prietena ta , vrăjitoarea ?

- Lili , nu îi mai spune vrăjitoarea , nu e rea . Dar nu suntem mai mult decât prieteni , suntem prieteni din copilărie , cei mai buni .

- Wow , ce friend zone . Dar presupun că ea frumos să ai un prieten din copilărie , eu nu am prieteni .

- Dar Jack ?

- Eh , Jack . Nu suntem prieteni , a spus clar că dacă mă prind patrulele nu ne mai cunoaștem . Suntem parteneri de afaceri .

- Și tu chiar crezi că nu va veni după tine ? Până la urmă cum v-ați cunoscut ?

- ....

- Prea mult ? întreabă văzând că nu răspund .

- Ajung întrebările pe seara asta . Se apropie cineva și cred că e studentul nostru .

     O siluetă alba se apropie de noi . Părul alb ca neaua era înfoiat și pielea albă arăta ca de marmură . Ochii lui , albastru aproape transparent . Buzele rozalii și ele puțin albe . Destul de înalt , cam cât Ben , dar oricum mai mare decât mine . Vine în fața noastră și se uită confuz la noi și atunci spun șocată :

- Nu îmi vine să cred ...