Regalitate : Rosalie Hawksley

Roux

- Nu îmi vine să cred ... spun șocată .

- Știu ... arăt ca o fantomă . spune timid prăjitura zăpezii. 

- Nu ! Arăți atât de adorabil ! exclam cu ochii strălucind și învârtindu-mă  prin jurul lui și la final îi zbârlesc părul ca neaua. 

- S-serios ? Colegii spun că arăt ca un mort . spune jenat făcându-se mititel .

- Nu îi lua în seamă , sunt doar geloși că tu ești atât de special . Te superi dacă te strâng în brațe ? întreb dar nu aștept confirmarea că deja eram afundată în brațele lui , era atât de moale , ca un ursuleț .

- Bine ... Bună , Finn . Eu sunt Benjamin Wood iar dura aia care te strânge în brațe e Roux .

- Îmi pare bine să te cunosc.  spun cu o voce de copil uitându-mă în sus la el .

- Și eu sunt bucuros să vă cunosc.  Mă bucur că vă pot fi de folos .

- Dar tu cum ai ajuns în rebeliune ?întreabă Ben și eu mă despart de pufosul Finn .

- Da chiar ... Dar dacă stau să mă gândesc eu nici nu am fost anunțată că fac parte .

- Domnul Jack ma ajutat să ajung la școala aceasta de renume . A spus că merit să ajung aici , acum vreau să îl răsplătesc pentru bunătatea lui  . ochii lui sclipeau în lumina lunii și arăta și mai drăguț. 

- Wow , wow , wow . În primul rând , câți ani ai , Prăjiturică ? întreb și amândoi se uita ciudat la mine.  Ce ?

- Prăjiturică ? întreabă Ben ridicând dintr-o sprânceană .

- Tu l-ai strâns în brațe ? E pufos ca o bezea . Porecla lui e "Prăjiturică " și gata. 

- Poate ar trebui să îl întrebi dacă nu îl deranjează .

- Ar trebui ? Ben aprobă și eu mă întorc spre Prăjiturică . Te deranjează ?

- Nu , pare o poreclă simpatică . vorbea încet , nu pare genul îndrăzneț .

-  Bun căci oricum nu aveai de ales.  Acum , fără alte comentarii , câți ani ai ?

- Am 19 ani .

- Bine . Deci să nu îi mai spui niciodată lui Jack  "domnul" , îl faci să pară bătrân.  Deci poți să îi spui Jack , Salem sau Cioara dar nu domnul  Jack .

- Am înțeles .

- Bun , acum că am lămurit asta să mergem . Sunt obosită și ar trebui să plec și eu cat de curând . spun căscând .

- Să mergem , Finn . spune Ben mergând înainte .

- Da . Să mergem , Prăjiturică . strig luând-o înainte vesela .

    Mă tot gândesc la ce a spus Ben . Oare eu chiar îl iubesc  pe Jack ? Desigur , îl cunosc de ceva timp și i-am învățat toate preferințele , ticurile și limitele dar nu cred ... Și desigur când mă gândesc la el și privirea lui moale dar ageră care îți străpunge inima și ți-o face să zboare din loc . Toți simt asta când îi privește Jack , nu ?

    Eu eram în urmă de tot și cu gândurile împrăștiate . Dar suntem în siguranță , am intrat în pădure , trebuie să urmăm doar poteca și ajungem la cabana.  Eram atât de concentrată pe gândurile mele că nici nu am văzut că am ieșit de pe poteca și m-am izbit cu capul de un copac .

   Mormăi nervoasa și îl văd pe Ben cum îi face semn lui Prăjiturică să meargă înainte pe potecă . Eu revin pe potecă și merg țanțoșă pe lângă Ben dar el mă prinde de mână oprindu-mă .