Năpasta

Capitolul 7~Complicatii

Imi cer scuze ca a durat atat de mult.Dar am avut niste probleme personale, iar dupa, cand am fost capabila sa scriu, nu prea mi-a placut ceea ce scriam. Asa ca a trebuit sa scriu, sa rescriu, sa editez, sa sterg si iar sa scriu. Daca nu mai e la fel de bun inseamna ca mi-am pierdut indemanarea si imi cer alte mii de scuze.

Lectura placuta si , va rog, lasati-va parerile in sectiunea pentru comentarii, trebuie sa stiu ce gresesc, pentru a ma opri.

Ridic privirea. Acei ochi mari, atat de prietenosi, sclipesc de mirare. Probabil se intreaba ce caut aici, sincer, nici eu nu stiu. De un singur lucru sunt sigura: nu voi indura toate astea! Sau cel putin nu le voi indura singura. Gatul deja imi este uscat si nu ma pot misca. Credeam ca ma va ajuta sa vin la el, insa acum stau inlemnita la usa, fara a fi in stare macar sa respir.

Lacrimile imi invadeaza din nou privirea, acum vazand totul in ceata. Nu poate face asta!
Vazandu-ma, Josh ma trage dupa el in camera, asezandu-ma pe pat.
-Ce s-a intamplat? Intreaba in soapta, asezandu-se langa mine. Am dat sa vorbesc, insa am esuat in aceasta misiune. Doar m-am aruncat in bratele lui varsandu-mi sufletul prin lacrimi de sange. A inceput sa imi mangaie spatele soptindu-mi ca totul va fi bine, ca el ma va ajuta cu orice si ca o vom scoate la capat, oricat de grav ar fi. Voiam sa il cred! Chiar voiam, insa nu cred ca are el forta necesara sa ma scoata din problemele in care m-am bagat. El nu are habar de pedepse, de restrictii, de adevarata fata a varului sau. Dar oare eu i- am vazut adevaratul chip?
Am plans minute in sir, nu mai era de mult vorba de pedeapsa. Acum erau adunate toate: de la moartea parintilor, pana in momentul asta. Cum de s-au intamplat toate astea? Intr-o zi sa ai o familie fericita si a doua zi sa ajungi sluga. Asta sa imi fie destinul?
Simt ca daca imi voi mai pune multe intrebari voi exploda. Ma doare sufletul.
Incerc sa ma calmez si incet incep sa ma balbai.
-Nu ma mai lasa sa ii vad pe copii. Spun in soapta. Si imediat ii simt corpul incruntandu-se.

-Ce s-a intamplat? Ma intreaba printre dintii inclestati.

-Am aflat de parintii mei si m-am dus la el sa il intreb despre asta si..si..

-L-ai infruntat. Concluzioneaza el, vazand ca nu imi pot termina propozitia, iar eu doar confirm printr-o miscare a capului.

-Ce voi face? il intreb privandu-l rugatoare. Aveam nevoie de ajutor, cum aveam nevoie de aer.

-Nimic. Nu poti face nimic. Spune ridicandu-se de pe pat si incepand sa se plimbe prin camera.

-Dar..! Protestez eu, oprindu-ma cand vad usa deschizandu-se, in fata aparandu-mi monstrul ce-mi ia singura bucurie ramasa.

Imi arunca priviri pline de ura, il priveste si pe Josh la fel. Face acest schimb de cateva ori, apoi isi trece mana peste fata, oftand dezamagit.

-As fi vrut sa am placerea de a vorbi cu varul meu singuri, daca se poate. Spune zambind fals, parca luandu-ma in ras.

Ma ridic de pe pat si pornesc spe usa, aruncandu-i lui Josh o alta privire plina de rugaminti si disperare, iar el isi musca ambele buze, dand din cap.

Oare va fi capabil sa ma ajute? Dar daca o rog pe Dakota sa imi dea un sfat? Pana la urma a zis sa vorbesc cu ea orice ar fi..am de gand sa ii ascult sfatul. Am coborat scarile ca un copil speriat si m-am dus in bucatarie, insa era goala. M-am gandit ca ar putea fi in camera ei, insa nu era nici acolo. Aron Mattew a zis ca se va ocupa de copii, deci ar putea fi in camera lor. Am alergat disperata pana in fata usii, insa ajunsa acolo m-am oprit , parca inghetand in loc. Mi-a zis ca nu am voie sa ii vad pe copii, dar acum o caut pe Dakota, oare va conta?

Am scuturat din cap nervoasa, alungandu-mi aceste ganduri din minte si am deschis usa cu sfiala, inchizand-o rapid in urma mea pentru a nu fi prinsa. Ma simteam ca o adolescenta ce se furiseaza afara din casa pentru a merge la o petrecere. Trist lucru, avand in vedere ca faceam aceste lucruri acum o saptamana.

Privesc camera goala, un val de dezamagire invadandu-mi corpul. Nu e nici aici! Si nici copii. Stiu cat de gresit e, dar speram ca ii pot vedea, macar in fuga, macar pentru cateva secunde. Chiar daca i-am vazut cu cateva ore in urma, fiind constienta ca nu mai am voie sa ii vad, dorul si nevoia de a-i vedea se mareste cu o rapiditate mai mare ca niciodata.

Ma asez la masuta lor, luand ursuletul in brate, strangandu-l la piept. Apoi ma duc la patul lui Adam, unde gasesc mai multe poze cu parintii mei si ei. Par atat de fericiti, impreuna cu cei mici. Atat de plini de viata, atat de.. tineri. Iar copii? Fetele lor sunt luminate de iubire, zambetele sunt mai largi ca niciodata, iar tot ce simt in acest moment este ura. Ura. Si nu doar pentru seful meu care ma obliga sa nu ii mai vad , ci si pentru mine. Pentru faptul ca am fost atat de ignoranta. Erau parintii mei, pentru numele lui Dumnezeu! Trebuia sa fiu mai atenta, trebuia sa stiu ca aveau grija de ei.

Stiam ca lucreaza in acest domeniu, stiam ca au grija de niste copii bogati, stiam ca sunt fericiti cu asta, avand in vedere ca fetita lor crescuse, fara a mai vrea sa fie fetita lor. Lacrimile imi invadeaza din nou ochii. Am fost atat de proasta! Nu i-am apreciat, iar acum? Acum i-am pierdut..si nu mai am sansa sa le spun cat de mult ii iubesc si apreciez. Nu mai am sansa sa le vad chipurile dulci, sa le aud vocile calde. S-au dus, lasandu-ma singura intr-o lume dura si rece, o lume plina de durere.

-Se pare ca nu iti plac regulile. Aud o voce , iar involuntar tresar speriata, ridicandu-ma si stertgandu-mi lacrimile.

-O cautam pe Dakota. Spun in soapta. Apoi am vazut pozele si nu m-am putut abtine.

-Dakota i-a dus pe copii in parc. Se vor intoarce curand, iar tu nu ai ce cauta in camera asta. Din cate stiu eu fratele meu ti-a interzis sa ii vezi pe cei mici. Sa inteleg ca esti o rebela? Ma intreaba acesta amuzat, iar eu ma mai linistesc.

-Nu pot sta departe..e greu. Spun ridicand din umeri.

-Secretul tau e in siguranta cu mine. Spune la fel de zambaret. Dar.. Adauga , facandu-ma sa ma incrunt. Va trebui sa faci si tu ceva pentru mine.

Baiatul ma privea amuzat, un zambet stramb invadandu-i fata. In ochii i se citea o sclipire anume, care parca imi transmitea ca are un plan mult mai periculos decat s-ar crede.

Chiar daca nu stiam ce sa aleg, o intrebare imi tot rasuna in cap, un ecou formandu-se de fiecare data. Ce sa aleg? O alta pedeapsa din partea lui Aron Mattew sau o mica favoare lui Nate Mattew?

Ceva imi spunea ca nu vreau sa supar capul familiei, dar nici cu celalalt nu va fi atat de simplu.