Năpasta

Capitolul 4~Familia se mareste

Deschid ochii cu greu. Pleoapele imi sunt greoaie si ma dor ingrozitor. Pentru o clipa simt ca sunt inapoi in patul meu, odihnindu-ma dupa o seara plina de filme si seriale, insa aceasta clipa disparu de indata ce vad incaperea in care ma aflu. Eram in casa lui Aron Mattew unde imi voi petrece tot timpul de acum incolo. Si azi voi incepe sa muncesc. Nu stiu cum ar trebui sa ma simt. Pregatita? Sper ca nu, caci nu sunt. Emotionata? 100%  Nervoasa? Cu siguranta. Neajutorata? Dezamagita? Sleita de puteri? Oo daa. Toate astea intr-un singur trup, intr-un singur suflet pierdut in durere. Ma ridic cu greu indreptandu-ma spre baie. Ma privesc in oglinda imensa. Am observat ca totul este imens in casa asta, totul mai putin eu. Ma simt intimidata de maretia si eleganta lucrurilor si nu numai de asta. Ce ar trebui sa fac acum? Sa cobor la parter si sa ma comport, cum? Ca o nou venita? Ca parte din familie? Clar nu! Mi-a spus sa nu ridic privirea din pamant! Deci ma voi duce acolo sfioasa si ce? Ce va urma? Ridic fata spre oglinda si ma sperii. Cearcanele mele sunt imense, s-au format ca niste gauri negre ce vor sa-mi inghita ochii, parul imi este ciufulit si incalcit, stand in toate directiile, iar stralucirea ochilor a disparut odata cu venirea in aceasta casa. Cu toate astea o singura intrebare imi vine in minte. E mai bine daca mor? Si raspunsul imi sare imediat in fata. O parte din mine striga cu toata puterea : "Da! Scapa de aici!" , iar cealalta parte, partea inteleapta, as spune, isi pune ochelarii la ochi si isi incepe discursul : " Viata este facuta pentru a fi traita! Nu te gandi la sinucidere, nu inca. Incearca sa te imprietenesti cu Josh, pare a fi de treaba. Totul va fi bine, doar rezista". La acest gand m-am incruntat. Asta sigur nu e partea inteligenta din mine, ci cea optimista. Lucrurile nu vor fi asa usoare. Si probabil ar fi bine sa mor, dar nu inca.

Dupa rutina de dimineata m-am imbracat, am luat dosarul de pe birou si am deschis usa plina de teama, emotie, nici eu nu mai inteleg ce simt. Am coborat la parter, insa nu era nimeni, decat o femeie, imbracata intr-o rochie de un roz pal, cu un sort pe de-asupra.

-Buna dimineata. Salut politicos, aproape in soapta

-Buna dimineata. Raspunde si imi zambeste prietenos. Tu trebuie sa fi Crystal Hastings, numele meu este Dakota Frayer, sunt bucatareasa.

-Incantata. Raspund la fel de incet. Si zambesc involuntar, parca bucuroasa ca nu voi fi obligata sa invat sa gatesc. Stiti unde il pot gasi pe domnul Mattew? o intreb ridicand dosarul.

-A plecat devreme, avea o sedinta. Mi-a spus sa-ti transmit un mesaj. Parul mi se ridicase la ceafa, iar pielea mi se facu de gaina. Bine? Sa vina mesajul, imi spun in gand mai speriata ca niciodata. Dakota vazu. Linisteste-te scumpo. Imi spune zambind. Totul va fi bine. Mi-a spus sa-l suni cand te trezesti.

-Sa-l..sa-l sun? intreb confuza

-Da. Spune si imi intoarce spatele vazandu-si de treaba.

  Am urcat inapoi in camera mea.  Sa-l sun? Nu pot! Asta nu ar fi doar foarte ciudat, ci si stanjenitor, dar mi-a zis sa-l sun! E seful meu! Ar trebui sa o fac, dar nu pot! Mi-am lasat gandurile sa se contrazica si m-am asezat la birou. Am luat telefonul si am inceput sa scriu un mesaj: "Buna dimineata! Acum m-am trezit si am aflat de la doamna Frayer ca vreti sa vorbiti cu mine", am apasat pe Send si am asteptat. Inima a inceput sa imi bata cu putere, iar pulsul mi-o luse razna, cum probabil o va face si el. A zis sa-l suni! Ma cert singura. Imi las gandurile sa se lupte si ies din transa cand primesc un raspuns: "Buna dimineata. Tin minte cu foarte mare precizie ca i-am spus doamnei Frayer sa ma suni. Nu am fost destul de clar?". Dupa ce l-am citit un nod imens mi s-a pus in gat. Oh Doamne! Ce ar trebui sa fac acum? O parte din mine simtea ca sfarsitul e aproape, insa inainte ca alte ganduri negre sa-mi invadeze mintea primesc un alt mesaj: "Ma intorc intr-o jumatate de ora. Spune-i doamnei Frayer sa pregateasca o masa speciala caci astazi se intorc. Va intelege dansa. Si data viitoare cand ti se spune sa ma suni. Suna!!!" Acele trei semne ale exclamarii ma facu sa ma infior. Ok. E clar ca sunt in probleme, dar acum am altele pe cap. Cine sunt acei ei care se intorc? Cobor grabita si ii transmit mesajul doamnei Frayer. In timp ce dansa se apucase de treaba, eu m-am asezat la masa.

-Doamna, pot sa va intreb ceva? incep sa vorbesc cu sfiala

-Te rog, spune-mi Dakota. Ce e? se intoarce spre mine zambind. Imi inghit nodul din gat cu greu.

-Crezi ca ma voi descurca? Voi face fata aici? intreb cu privirea atintita la mainile proprii care zaceau pe blatul de bucatarie. Vad pozitionata asupra lor alta mana si imi ridic privirea. Doamna Frayer imi zambea cu compasiune.

-Nu ai de ce sa-ti faci griji draga mea. Totul va fi bine, atata timp cat respecti regulile si indatoririle, nu vad ce nu ar functiona. Dupa o scurta pauza continua. Daca ai nevoie de ceva, pe mine ma gasesti aici, in bucatarie. Sunt un bun ascultator. Spune si revine la gatit.

    Am mai vorbit putin cu ea. Mi-a povestit despre cum merg lucrurile aici si am inceput sa cred ca ma voi descurca, cel putin voi avea cu cine sa vorbesc, Dakota pare o femeie de incredere. A fost de-acord sa ma lase sa o ajut sa curete mizeria ce o lasase in urma.  A fost un fel de antrenament pentru mine si m-am bucurat ca ma puteam descurca.

     La scurt timp dupa asta si-a facut aparitia stapanul casei. Avea multe pungi pline cu dulciuri, lucru ce m-a pus pe ganduri. L-am ajutat sa le aseze in bucatarie.

-Domnisoara Hastings! imi striga el numele, iar eu ma intorc instant cu fata spre dumnealui. Iti voi face un tur al casei. Inca sunt locuri pe care nu le cunosti. Porneste spre scari, la un moment dat se opreste in fata unei usi. Ridic privirea si il vad incruntat. Ma priveste nervos si plin de ura, lucru pe care nu-l inteleg, dar apoi ma loveste raspunsul : "Lasa privirea in pamant!" imi striga constiinta. Si imediat ma supun. Doamne! Cum pot uita atat de repede? Ei bine. incepe el. nu ai voie sa intri in camera asta! spune pe un ton dur, profesional, ce-mi face intreg corpul sa mi se infioare. Dau sa spun ceva, dar acesta continua ridicand tonul. Nu ai voie! Atunci am confirmat din cap. Am pornit mai departe, lasand misterioasa usa in urma noastra, dar orice imi zicea acela mie nu-mi statea gandul decat la acea usa, acea camera in care pot fi atatea lucruri.

    Dupa ce am terminat turul casei i-am inmanat dosarul, dar inainte sa pot pleca acesta ma opreste.

-Astazi locuitorii casei se vor inmulti. Spune neridicand privirea din dosar. Cu doi. Vei afla mai multe cand vor ajunge. Am confirmat din cap constienta ca ma vede. Acum du-te si schimba-te. Doar culori deschise , te rog. Spune si imi face semn cu mana sa ies. Dupa ce am parasit incaperea m-am dus direct in camera mea. M-am privit plina de dezgust in oglinda, acum bluza mea visinie nu mai pare o idee atat de buna.

     M-am schimbat rapid si am coborat in bucatarie. Dakota se ocupa de ultimele pregatiri. Pe masa zaceau platouri care mai de care mai sofisticate. Pline de fructe, prajituri, inghetata, ciocolata, carnuri sofisticate. Cand le-am vazut m-am incruntat. Pe cine asteptam de s-au pregatit atatea? Am privit-o confuza pe Dakota,iar aceasta a zambit si a dat din cap,am inteles mesajul,mesajul era : Asteapta, vei afla curand. Asa ca am asteptat. Toti angajatii stateau in rand, parca asteptam Regina! Glumeste constiinta mea, iar eu zambesc involuntar. Domnul Mattew vazandu-ma se incrunta, aruncandu-mi priviri pline de venin, privirea serioasa revenindu-mi.

     Usile imense, impunatoare se deschid, iar razele soarelui ma orbesc pentru moment. Imi pun mana de-asupra ochilor sa-mi imbunatatesc privirea, soarele inca ma incomoda, insa vad niste umbre imense, masive apropiinu-se de noi. Un nod mi se formeaza in gat si uit sa respir incepand sa tremur din toate incheieturile. Cand usile se inchid si vederea mi se regleaza in fata imi apar doi barbati in costume elegante, tinand de mana cate un copil. O fetita imbracata in roz, superba cu parul lung, blond ce-i aluneca pe langa solduri, si un baiat la fel de blond, cu ochii albastri si un aer amuzat. Stai! Cine sunt ei? Inaintea altor intrebari, domnul Mattew incepe sa vorbeasca.

-De azi inainte acestia sunt Adam si Joselin Mattew. Fac parte din familie si datoria voastra e sa ii protejati si ingrijiti asa cum trebuie.

Poftim? Cine sunt ei? De unde au venit? Capul imi vajaia. Imi intorc privirea spre Dakota, care zambea si ii citesc pe buze : "Iti explic eu" ei bine..ar fi bine sa o faci!