Năpasta

Capitolul 10-Avalansa

Pentru o secunda am stat serioasa, dar apoi, fara sa vreau m-a bufnit rasul.

-Aron Mattew nu e indragostit de mine! Spun categoric luandu-l in surprindere pe Nate, astfel el trasarind de mirare. Aron ma uraste. Continui ridicandu-ma de pe canapea. Sau , in cel mai bun caz, ma agreaza.

Un zambet jucaus i-a aparut pe chip barbatului din fata mea si mi-am dat seama ca are argumente destul de puternice, facandu-ma extrem de curioasa.

-Tu stii cati bani a cheltuit el sa te "achizitioneze"? Intreaba facand ghilimele in aer. Ei bine, iti dau un indiciu : cu banii aia putea sa cumpere o vila pe plaja..in Hawaii. Spune aruncandu-si mainile in aer. De ce nu ar fi luat alta fata? Orice alta fata mai ieftina? Dupa o pauza, in care a observat ca inca eram sceptica, acesta continua. In plus, de ce crezi ca s-a enervat atat de tare cand a vazut ca nu esti in casa? Si mai ales cand a aflat ca esti cu mine?De ce crezi ca ai atatea restrictii? Si mai ales.. Spune el facand o pauza. De ce crezi ca i-a cerut lui Josh sa se mute? Nu suporta modul in care voi doi va intelegeti atat de bine, modul in care Josh te priv..

-Stai! Ce? Josh se muta? Intreb panicata, ochii fiindu-mi invadati de un alt rand de lacrimi. El era singura persoana care ma asculta si ma intelegea din casa aia, o exceptie extraordinara facand-o Dakota, pe care o simteam ca pe o mama. Josh era punctul meu de sprijin, nu ma putea parasi in acea cusca si mai ales, nu ma putea lasa alaturi de cel mai mare, mai infometat si mai fioros leu : Aron Mattew.

-Nu se muta. Ma linisteste Nate, vazand ca hiperventilez. Doar au avut o cearta pe tema asta. I-am auzit inainte sa iesim. Fratele meu zbiera in gura mare ca daca Josh nu isi schimba comportamentul nu mai e bine venit in casa lui. Iar Josh striga si mai tare ca actiunile "marelui sef" sunt absurde si pripite, ceva despre copii, ca nu merita asa ceva..si despre tine, ca nici tu nu meriti sa traiesti astfel.

-Vorbind de sef. Spun eu lasand privirea in pamant. Cred ca ar fi mai bine sa ne intoarcem. Nu imi pot imagina cate de nervos este Aron acum, in plus inca sunt pedepsita..nu vreau sa recurga la decizii si mai drastice. Spun ridicandu-ma.

-Bine. Confirma el, punandu-mi mana pe umar. Ramai sa iti iei ramas bun, te astept in masina.

Dupa zece minute, timp in care m-am dus in fosta camera, luandu-mi cateva lucruri dupa care tanjeam, cum ar fi cartea pe care mama obisnuia sa mi-o citeasca inainte de culcare cand eram mica sau cea pe care o citeam impreuna de-a lungul anilor, fara sa conteze varsta, colierul pe care mama mi l-a dat, colier pe care mama il avea de la mama ei si mama ei il avea de la mama ei si tot asa, si o poza cu parintii mei, pentru ai avea intotdeauna aproape de mine.

Imi amintesc cat de oarba am fost, cat de mult i-am facut sa sufere prin vorbe aruncate din cauza nervilor sau a incapatanarii mele uriase si a orgoliului. Cat de ignoranta am fost, intorcandu-ma impotriva lor ca un adolescent razvratit. Cand ii vedeam zambind in fiecare dimineata veseli si nu intelegeam cum pot fi atat de bine dispusi, mai ales ca (,) cu o seara inainte avusesem o alta cearta de proportii uriase in care le-am spus pentru a mia oara ca ii urasc.

Flashback

-Va urasc! Si abia astept sa plec din casa asta de nebuni si sa scap de voi! Sunteti patetici! Strig cu toata puterea simtind cum vena de pe frunte sta sa-mi explodeze, in timp ce mama ma priveste plina de compasiune si mila, cu lacrimi in ochi, iar tata o strange de mana pentru a o linisti. Ce credeti? Strig eu in continuare fara sa ezit. Ca daca vad cateva lacrimi si imaginea asta de familie imi voi schimba parerea? Va inselati amarnic! Nu mai am 10 ani sa trec peste orice rahat decideti sa faceti, mai ales cand ma implica si pe mine. Am dreptul la o opinie si asta e opinia mea. Spun facand o pauza si strig iar. Sunteti patetici! Apoi urc scarile fara a mai sta sa aud alte comentarii din partea lor. Am incuiat usa camerei pufnind nervoasa. Cateodata sunt atat de naivi, ei nu observa ca m-am schimbat si ca nu imi voi mai tine gura ca pana acum.