Năpasta

Capitol Special

'''Cititi pana la final si veti intelege care este treaba cu acest capitol. :D '''

Am aruncat cu telecomanda de perete intr-un exces de furie incepand sa injur in barba si scotandu-mi castile din urechi, am inceput sa caut prin toate sertarele frenetic, ca si cum de asta ar depinde propria viata, insa un tipat ascutit venit de la parter ma face sa ma opresc si sa inghet in loc. 

Pielea mi se electizeaza in asa fel incat incepe sa ma doara. Un alt tipat plin de durere ma face sa ma legan pe picioare, gata sa lesin in orice clipa. Insa strangandu-mi inima in dinti am decis sa cobor si sa vad ce se intampla, chiar daca instinctele primare imi strigau cu putere sa fug cat mai pot si sa imi salvez viata.

Am iesit din camera, inchizand usa incet in urma mea. Auzeam sunete infundate, voci groase, dure rostind cuvinte ce erau imposibil de deslusit. Am coborat jumatate din scari cu mare dificultate, simtindu-mi genunchii tremurand si o durere imensa in piept, fiindu-mi frica de ceea ce voi putea gasi. Am vrut sa imi continui drumul, insa am inghetat pe loc cand in fata scarilor, cu spatele spre mine, statea un barbat imbracat in negru, purtand o cagula si tinand un pistol in mana. Dupa structura corpului, avand spatele lat si plin de muschi,  imi puteam da seama cu usurinta ca daca ma vede nu am cale de scapare, asadar m-am decis sa ma intorc pe loc si sa sun la politie. Insa chiar daca mintea imi dadea ordine sa fac asta, eu tot nu imi puteam misca corpul, dandu-mi seama ca am intrat in soc : nu mai puteam respira, simtind cum plamanii ma dor, inima mi se auzea in timpane din ce in ce mai tare si simteam broboane de sudoare, scurcandu-se pe frunte.

Mi-am simtit obrajii invadati de lacrimi si cu mare dificultate m-am intors, incercand sa urc scarile.

-Prinde-o! Se aude o voce dura, formand un ecou in mintea mea. Si imediat am simtit doua maini pe gleznele mele, trantindu-ma cu fata de trepte, nu atat de tare incat sa lesin, dar nici constienta pe deplin nu eram.

Mi-am simtit corpul luat pe sus si asezat pe un scaun, apoi o durere infernala m-a facut sa deschid ochii larg si capul sa imi fie intors intr-o parte, constientizand intr-un final ca am fost palmuita. Mi-am recapatat vederea cu greu cand am strans din ochii si lacrimile au scapat din cusca lor. 

Parintii mei erau legati in partea opusa a camerei, plini de sange si taieturi. Am tipat, fara a avea pic de control, la imaginea din fata mea, insa am fost redusa la tacere cu o alta palma, simtind un gust metalic in gura, sange.

Mama a inceput sa planga zgomotos cand a vazut ca sunt palmuita si readusa la tacere intr-un mod atat de brutal, dar mie nu imi pasa de acest lucru, tot ce puteam vedea in mometul acela era corpul tatei slabit , secat de orice putere si orice picatura de sange, gemand pe jos, pe covorasul imbibat in lichidul rosu. Cand m-a vazut atat de concentrata, una dintre monstruozitatile mascate l-a lovit in fata, scotand un ultim geamat de durere, apoi, omul care mi-a purtat atata timp de grija si-a dat ochii peste cap, luand ultima gura de aer si murind chiar in fata mea.

Am tipat fara sa imi dau seama si am inceput sa plang si mai tare, inecandu-ma in propriile lacrimi. Mi-am primit inca o palma, de aceasta data fara a ma opri din plans. Continuam sa ii privesc corpul lipsit de viata si sa plang fara oprire, tot ce stiam pana atunci facandu-se bucati, ca o sticla aruncata de perete, eu fiind improscata cu miliarde de ciobulete in tot corpul. Nu intelegeam cum de Universul s-a intors cu susul in jos si cum de asta mi se intampla mie. Ce voiau acesti oameni de la parintii mei? Ce putea fi atat de important incat tata si-a dat viata pentru a pastra secretul? In ce s-au bagat oamenii care frecventau Biserica saptamanal si ajutau copii nefericiti? 

-Fa-o sa se opreasca! Tipa altcineva, iar eu imi primesc o alta palma, incepand sa plang si mai zgomotos. Nu asa! Tipa din nou acesta si se apropie de mine, aplecandu-se la nivelul fetei mele. Din cauza cagulei nu puteam vedea decat niste ochi negrii, intunecati , ce detineau o sclipire nemaivazuta pana in acel moment. Deschide gura, vazand materialul miscandu-se. Daca nu taci din gura... Spune acesta lasand propozitia in aer si departandu-se de mine.

-Ce? Intreb eu, vorbind pentru prima oara, soptit si cu vocea tremurand. Daca nu tac din gura ce? Ma repet fiind gata sa mor.

Acesta se apropie de mine din nou cu pasii apasati si lenti, parca lasandu-ma in suspans intentionat. Se apleaca de aceasta data bagandu-si o mana in parul meu, tragandu-mi capul pe spate si isi apropie gura de urechea mea.

-Daca nu taci din gura ma voi asigura ca ii ofer mamei tale cea mai lenta si dureroasa moarte posibila. Atat vocea lui, cat si cuvintele rostite ma facu sa ma infior si ochii mi-au fost umpluti din nou cu lacrimi fierbinti. Am confirmat printr-o miscare a capului, apoi lasand capul in pamant, plangand in liniste.

Simteam ca intreaga putere si viata mi se scurgeau prin micile siroaie ce imi curgeau pe obraji. Ma durea capul ingrozitor,iar ochii ma usturau si erau umflati de la atat plans, simteam cum sangele imi pompeaza prin vene si daca nu ma opream in curand urma sa lesin,dar cum as fi putut?

 Tatal meu, omul care ma ducea in parcuri de distractii in fiecare zi libera pe care o avea din vara, omul care mi-a luat prima bicicleta si m-a invatat sa merg pe ea, persoana care mi-a pus plasture pe prima rana facuta din cauza acelei biciclete si a sarutat locul ranit, mintindu-ma frumos ca astfel va trece mai repede, fiinta care verifica in fiecare noapte sa fiu bine invelita si sa am tot ce imi trebuie, acea persoana minunata care a fost langa mine la orice pas, acel barbat care m-a invatat ce este aceea loialitate, iubire si intelegere, acel parinte minunat, acum zacea in fata mea mort. 

Nu il mai puteam vedea in veci zambind, doar in poze fara valoare. Nu ii mai puteam auzi vocea in veci, comentand despre meciurile de fotbal. Nu ii mai puteam spune in veci "tata", iar el nu mai putea in veci sa imi sarute fruntea cum o facea mereu cand greseam si el ma certa. Tata, parintele cu care impartaseam secrete micute, dar si mari, tata, cu care mai jucam din cand in cand jocuri video, tata...era mort.

Iar eu eram amortita de durere.

'''Dragilor, asa cum puteti vedea din titlu acesta este un capitol special, relatand ce s-a intamplat la inceput, inainte ca protagonista noastra sa ajunga sa fie vanduta.

Continuarea acestui capitol va urma dupa alte 2-3-4 capitole normale.

Asadar, urmatorul capitol va fi unul obisnuit, fiind continuarea Capitolului 10. Sper ca nu v-am bagat in ceata mai rau. Am vrut doar sa clarific situatia.'''

Miliarde de multumiri lui anda_o .  Fara ea acest capitol nu ar fi fost terminat, nici macar pe jumatate. Fata asta este o adevarata inspiratie si ii multumesc din suflet, atat pentru sugestiile oferite, cat si pentru faptul ca imi este prietena. Fara ea as fi renuntat de foarte mult timp la scris. Multumesc mult!!! <3