Sfântul altar era locul în care părintele Nicolae se simţea cel mai aproape de Dumnezeu.
De multe ori, după terminarea Sfintei Liturghii,când lăcaşul devenea tăcut, paraclisierul îl zărea îngenunchiat în faţa Sfintei Mese rugându-se cu lacrimi. In sinea lui îl judeca pe preot zicând că nu se cuvine ca acesta să îngenuncheze după ce s-a împărtăşit în sfânta slujbă. Alteori se întreba: Ce păcate grele o fi având acest slujitor al altarului de rămâne mereu să se roage şi să plângă?
Părintele se simţea într-adevăr un mare păcătos deoarece se considera muşcat de şarpele trufiei şi se gândea că, dacă acest păcat pe îngeri i-a transformat în duhuri ale întunericului, atunci pe el ,care este un biet muritor de rând, în ce fel de monstru l-ar putea transforma?
În rugăciunea lui îi cerea lui Dumnezeu să fie milostiv şi răbdător cu el păcătosul.
Alteori firul rugăciunii îl purta mai departe şi îl ruga pe Atotputernicul Părinte ceresc ca, în cazul în care va ajunge în iad din cauza păcatelor sale , Bunul sau Stapân să nu-l şteargă definitiv din Cartea Vieţii Veşnice, ci să rânduiască să se nască un prunc în neamul său, care să-L iubească pe Dumnezeu din toată fiinţa sa, şi , pentru rugăciunile acelui suflet curat la un moment dat , Marele Creator, să-l primească şi pe el in Împărăţia cerurilor. Nu avea pretenţii prea mari, ci îşi dorea să ajungă în acel loc in care sunt primiţi cei pe care marea milostivire a lui Dumnezeu i-a mântuit. Dar în asemenea situaţie fericită îşi dorea, ca in acel loc să aducă cu sine pe toti credincioşii ce i-au împodobit vreodată micuţa biserică de cartier.
Uneori, în timpul Sfintei Liturghii, când credincioşii cântau imnul heruvimilor: "Noi care pe heruvimi, cu taină închipuim şi Făcătoarei de viaţă Treimi,Întreit Sfântă, cântare aducem. Toată grija cea lumească acum să o lepădăm!", părintele se ruga în sine lui:" Doamne! Tare dragă îmi mai este Sfânta Liturghie deoarece, oamenii şi îngerii îţi aduc împreună slavă şi mult mi-aş mai dori ca atâta timp cât se va săvârşi Liturghia pe pământ ,sufletul meu să se bucure de această minunată taină savârşită în sfânt locaşul tău, chiar de-ar fi să mă aduci din iad.".
CITEȘTI
Suflet de duhovnic
SpiritualBisericuta din acel cartier marginaş era pentru părintele Nicolae paradisul lui. Işi cunoştea bine credincioşii deoarece le ştia bine bucuriile şi necazurile. Inima lui era inundată de iubire faţă de aceste suflete care ii impodobeau biserica in zil...