Suflet de duhovnic

Capitol 8: Adevărata iubire

De la conversaţia părintelui cu Crina au trecut câteva săptămâni şi lucru ce îl îngrijora cel mai puternic pe părintele Nicolae era că nu a mai vazut-o pe frumoasa adolescentă cu ochii albaştri la biserică, la Sfânta Liturghie. Se ruga Bunului Dumnezeu să fie totul în regulă cu fata şi să nu fi luat o decizie care să o îndepărteze de la idealurile ei creştine.

Era miercuri după-amiază, abia se terminase slujba Tainei sfântului Maslu, când de preot se apropie un tânăr ce părea că are în jur de  18 ani.

- Părinte, mi s-a spus că doriţi să vorbiţi cu mine! Se adresă el cu politeţe în glas.

- Îmi faci onoarea de a-mi spune cine eşti? Întrebă slujitorul lui Hristos cu o atitudine prietenoasă.

- Numele meu este Andrei şi sunt prietenul Crinei.

- Aaaa, prietenul Crinei! Şi eşti grăbit, sau ai timp de o conversaţie?

- Nu sunt foarte grăbit, deşi nu ştiu despre ce-am putea vorbi! Sprâncenele tânărului se încruntară uşor pentru a masca situaţia inconfortabilă în care se simţea.

După cum îi era obiceiul când avea o conversaţie ce necesita timp, părintele roşcat îl invită să ia loc in strana unde deasupra era pictată icoana Învierii.

Fiind o după-amiaza de vară, soarele îşi trimitea cu generozitate razele prin ferestrele bisericii şi atmosfera era una plăcută, prielnică unei convorbiri duhovniceşti.

Timp de un minut , preotul nu spuse nimic, lăsându-i tânărului avantajul de a începe conversaţia. După ce tuşi pentru a -şi face un pic de curaj, Andrei spuse pe un ton sec:

- Să ştiţi că nu le am cu biserică! Am venit doar pentru că m-a rugat Crina şi chiar sunt curios să aflu motivul pentru care doriţi atât de mult să vorbiţi cu mine. Mi-a spus că sunteţi o persoană foarte importantă pentru ea şi că doreşte din toată inima să vă cunosc.

- Ce fată minunată e Crina! Exclamă cu un aer oarecum visător părintele.

Andrei îl privi  suspicios pe omul acesta straniu.

- Ce îţi place la fata aceasta? Întrebarea sună acum cu fermitate şi trecerea aceasta de la o tonalitate la alta, îl facu pe tânăr să se simtă oarecum încurcat, dar pentru a părea stăpân pe situaţie răspunse oarecum indiferent:

- E inteligentă, frumoasă şi amuzantă. Chiar e plăcut să fii în preajma ei!

- O iubeşti din toată inima ta? Iar ochii albaştri senini păreau că ar vrea să pătrundă în adâncul sufletului acestui tânăr, pentru a cunoaşte adevărul.

- Mi-e dragă! Îmi face placere să fim împreună!

- Deci nu o priveşti ca pe o posibilă parteneră de viaţă ?

- Părinte, am doar 18 ani! Nu mă gândesc de pe acum la însurătoare! Vreau să urmez o facultate, să-mi fac o carieră şi abia după aceea urmează însurătoarea.

- Deci nu o priveşti ca pe mireasa ta!

- Chiar nu înţeleg unde vreţi să ajungeţi! Andrei se simţea chiar aiurea şi în gândul lui îşi spuse că a fost o proastă ideie că a dat curs rugăminţii Crinei.

- Tu i-ai cerut o dovadă a iubirii ei faţă de tine, şi anume să ţi se dăruiască şi trupeşte.

- Va spus ea lucrul acesta? Tonul băiatului trăda nervozitatea.

- O cunosc de când era doar un bobocel de fata şi ochişorii ei au fost mereu ca o carte deschisă pentru mine. De ceva timp am observat în privirea ei multă tristeţe ceea ce m-a făcut să înţeleg că în sufletul Crinei se întâmplă ceva. Copila aceasta îmi este tare dragă, pentru mine e ca o fiică spirituală. Şi discutând cu ea am aflat motivul amărăciunii ce îi apasă sufletul.

- Părinte, Crina e destul de demodată în gândirea ei. Parcă nu ar fi din generaţia noastră. Acum nu se mai face atâta caz de virginitatea unei fete.

- Zici că e demodată pentru că are idealuri? Idealul ei este să îşi merite rochia de mireasă în ziua nunţii, această rochie să nu fie doar o vestimentaţie de carnaval, ci chiar sufleteşte să o reprezinte . Pe măsură ce rostea cuvintele, tonalitatea preotului  devenea din ce în ce mai gravă.

 Tu îi ceri să îţi dăruiască ce are ea mai preţios, cu toate că nu îţi poţi permite să o priveşti ca pe o viitoare soţie deoarece eşti prea tânăr şi ai un viitor de conturat, dar la ea nu te gândeşti? Are doar 16 ani şi dacă va apărea o sarcină la orizont, viitorul ei este cu totul dat peste cap!

- O sarcină poate fi evitată, în ziua dea azi sunt metode contraceptive destul de performante! Răspunse tânărul cu oarecare sarcasm.

- Nu oferă siguranţă maximă! Iar dacă va apărea o sarcină nedorită, are două opţiuni: ori e suficient de curajoasă încât să-şi asume obligaţiile de mamă, dar acest lucru îi va afecta puternic viitorul, ori va avorta şi va purta toată viaţa sentimentul de vină că a pus capăt vieţii unei fiinţe ce a fost rodul iubirii. Apoi continuă ironic :Dar să presupunem că nu va fi ghinionistă şi nu va rămâne accidental însărcinată!

Am înţeles că printre calităţile ce le apreciezi la Crina, se numără şi veselia. Faptul că tu o pui să aleagă între idealul ei şi iubirea ta, e o mare greşeală!

Probabil că te va alege pe tine deoarece, ea chiar te iubeşte foarte mult, însă această alegere o va afecta spiritual şi vei vedea că veselia ei va dispărea, iar cu timpul locul veseliei va fi luat de tristeţe, iar tristeţea prelungită va duce negreşit la despărţire.

-Ce gândire pesimistă! Vocea şi privirea lui Andrei arătau că e foarte intrigat de felul în care pune problema preotul. Însă părintele continuă cu o voce rugătoare: 

- Eu te rog să ai răbdare şi să o laşi să mai crească! Nu aveţi ce pierde dacă vă veţi cunoaşte mai bine sufleteşte! Iubirea voastră va deveni mult mai trainică şi într-o zi se va încununa cu o frumoasă nuntă. Dă-i această şansă Crinei şi nu vei regreta! Frumuseţea acestei fete vine la pachet cu credinţa ei în Dumnezeu. Dacă îţi este cu adevărat dragă, ajut-o să-şi împlinească visul, când va fi timpul potrivit! 

Tânărul plecă din biserică destul de tulburat, iar în urma lui, slujitorul altarului înălţă o rugăciune:" Doamne, dă-i cuget înţelept acestui tânăr şi veghează asupra iubirii ce o poartă Crinei!"

În Duminica următoare, părintele o văzu pe fată în biserică din nou cu privirea surâzătoare, iar această privire îl făcu să înţeleagă că rugăciunea sa a fost ascultată.