Suflet de duhovnic

Capitol 6: Binecuvântarea

Părintele observă că tânăra ţinea în mâna un aparat foto profesionist, marca CANON şi înţelese ca ea este pasionată de fotografie.

- Domnişoară , se adresă el pe un ton binevoitor, cred că avem pasiuni comune, cum ar fi arta fotografică. Mi-ar plăcea să îmi arăţi imaginile cele mai sugestive pe care le-ai surprins şi le-ai imortalizat cu ajutorul cutiei magice, numită aparat foto. Fată îl privi mirată, dar îi împlini rugămintea. El o invita să i-a loc în strana din partea dreapta a altarului . Ea începu să deruleze imaginile fotografiate si prelucrate în alb negru. Preotul dori să afle amănunte despre tânărul din fotografie ce stând pe caldarâm cânta la chitară. Expresia chipului sugera tristeţe sau melancolie.

- Eu fotografiez imaginile ce cred că mi se potrivesc în acel moment cu starea de spirit, răspunse fata cu o oarecare tristeţe în glas.

- Şi ce melodie cânta?

- Cred că era o compoziţie proprie, deoarece nu-mi parea cunoscută. Mi-au atras atenţia cuvintele cântecului " fără iubirea ta, viaţa mea e-un labirint fără ieşire ". Am avut sentimentul că acele cuvinte erau spuse special pentru sufletul meu, deoarece aşa mă simt de parcă aş pluti în derivă.

- Cred că suferi din cauza unei iubiri ce s-a destrămt de curând, şi zicând aceste cuvinte o privi in adâncul ochilor de parcă ar fi dorit să-i vadă sufletul.

- Aşa este, dar prefer să nu vorbesc despre acest lucru. Vocea trăda o suferinţă puternică, dar în acelaşi timp şi dorinţa de a încheia acest subiect.

- Vezi, tu, copila mea, omul e dependent de iubire încă de la naştere, continuă părintele pe tonul povestitorului de demult. Pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere spiritual, copilul are nevoie de iubire părintească, apoi de prietenie şi când a atins varsta pubertăţii încep să apară şi fiorii iubirii erotice, dar toate aceste iubiri devin trecătoare dacă nu îşi au izvorul în marea iubirea a lui Dumnezeu, iubirea dezinteresată, iubirea agapică. Ea este izvorul nesecat al iubirii adevărate.

Când doi tineri care se iubesc cheamă în ajutor protecţia divină prin rugăciune, Dumnezeu revarsă harul său peste cei doi, iar ei se privesc cu drag pentru că se vad aşa cum Mântuitorul i-a privit pe mirii de la Nunta din Cana Galileei, adică se privesc cu mult drag şi iubirea lor este binecuvântată.

Fata zâmbi cu amărăciune, apoi zise:

- Nu cred că Dumnezeu mă mai iubeşte. Durerea pe care o simt cu întreaga mea fiinţă , demonstrează acest lucru.

- Adevărata iubire e împărtăşită. Dacă acest tânăr te-a rănit atât de puternic, înseamnă că nu e sufletul tău pereche, ci doar un accident sentimental ce nu ţi-a meritat dragostea. Apoi adăugă:

- Te rog , vrei să-l fotografiezi pe sfântul acesta tânăr din absidă ?şi arătă către absida din partea stângă a sfântului altar, iar degetul lui arătător îl indică pe sfântul Gheorghe.

- Dăcă doriţi,da! răspunse oarecum încurcată fata.

- E unul dintre sfinţii pe care îi simt mai aproape de sufletul meu.

- De ce tocmai el? De data aceasta privirea fetei exprima nedumerire.

- Deoarece m-a impresionat personalitatea lui la o vârstă atât de tânără şi anume cea de 18 ani. Şi nu numai pe mine. Ştiai că basmele populare româneşti l-au avut ca model pe acest tânăr neînfricat pentru personajul lui Făt Frumos ce răpune balaurul pentru a salva pe fiica unui crai? Apogeul acestui basm este atins în Harap Alb scris de Ion Creangă.

Ce ştim despre tânărul Gheorghe? Că a trăit în vremea crudului împărat Diocleţian şi că datorită vitejiei sale, la numai 18 ani ,a ajuns conducătorul gărzii imperiale ,dar care s-a opus persecuţiilor împotriva creştinilor, deoarece şi el era creştin. Această mărturisire de credinţă avea să o plătească cu viaţa, iar prin moartea lui martirică, alţii aveau să devină creştini. De un tânăr cu asemenea calităţi ai avea nevoie să fie perechea sufletului tău pe drumul vieţii.

Poate ne vom mai întâlni vreodată, sau poate nu ne vom mai întâlni, însă azi te binecuvintez pentru că mi-ai făcut onoarea de a intra în biserica parohiei mele, ca Bunul Dumnezeu să coboare mila Sa asupra ta şi să îţi aducă în calea vieţii tale un tânăr care să te iubească din tot sufletul şi pe care să îl îndrăgeşti şi tu asemenea.

Cuvintele rostite cu atâta însufleţire de catre slujitorul lui Hristos, au avut drept efect înseninarea privirii tinerei ce intrase în sfântul locaş atât de deprimată.

- Dar care îţi este numele, copila mea?

- Alexandra, răspunse fata în timp ce fotografia pictura cu Sfântul Gheorghe.

- Dragă Alexandra! Când binecuvântarea mea se va împlini , te rog să vii şi să-i mulţumeşti Sfântului Gheorghe pentru că mi-a ascultat rugăciunea.

Fată zâmbi oarecum amar, necrezând că acele cuvinte vor avea vreun ecou în viaţa ei, dar ieşi din biserică mult mai liniştită sufleteşte şi se gândea că nu regretă faptul că l-a întâlnit pe acest preot neobişnuit în acea zi.

Au trecut cateva luni de atunci şi era sărbătoarea Scimbării la faţă, pe 6 august, când printre oamenii care au venit primii la biserică, părintele a observat doi tineri ce pareau tare îndragostiţi, iar fata era tocmai Alexandra. Părintele zâmbi şi îi mulţumi lui Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea.