Sensuality

Capitolul 1

 De cum a ajuns in New York, se simte si mai singura si mai trista decat atunci cand a ales sa plece din orasul ei natal, sperand ca va ajunge aici si astfel va reusi sa isi lase trecutul in urma. Aflata in noul ei apartament, de care nu stiuse ca exista pana in urma cu o luna, si de care nu ar fi preferat sa afle daca stia ca va aduce cu el cea mai cumplita veste din viata ei. In timp ce isi despacheta bagajele dete peste un mic medalion argintiu si astfel ochii ei de un albastru intesns au fost inundati in lacrimi pentru a mia oara in ultima perioada.

 Durea era mult prea apasatoare si strangand medalionul la piept pana ce i-se albisera degetele isi reaminti de acea zi tragica in care sperase sa fie cea mai fericita, acea zi in care, fiind eleva model a facultatii, reusise sa castige singura bursa de studii din intreaga institutie, insa abia ce aflase aceasta veste ce o facea sa radieze de fericire, tinand cont ca toata viata si-a dedicat-o medicinei, ca in secunda urmatoare pamantul se despica sub picioarele ei cand un politist ii aduse cea mai rea veste din viata ei "Parintii si fratii tai au fost implicati intr-un accident..... din nefericire nu au supravietuit!" Aceste cuvinte ii rasunau acum in cap si furia puse stapanire pe ea si o facu sa sparga tot ce se afla in jurul ei, ralizand ca din viata perfecta pe care o avusese, plina de dragostea familiei si inconjurata de multi prieteni, nu ii mai ramasese altceva decat un mic apartament si medalionul mamei ei.Dupa toata extenuarea acelei zile reusi intr-un bun sfarsit sa cada intr-un somn adanc.

 Ce-a de a doua zi de cand se afla in noua casa, spre dezamagirea ei, nu era una prea placuta tinand cont atat dezastrul din jurul ei cat si vremea mohorata de afara. In timp ce se ridica din pat realizase ca adormise imbracata in hainele in care calatorise, simtindu-se mult prea murdara si astfel decise sa isi faca mai intai o baie si apoi sa se ocupe de restul bagajelor. Ajunsa in mica incapere, isi facu o baie indelungata, iar dupa ce isi imbraca lenjeria de culoare neagra dadu sa se indrepte spre dressing cand se opi brusc in fata oglinzii si se privi indelung. Nu putea sa realizeze cum in reflexie vedea aceasi persoana de 170 cm, cu parul negru si lung, cu pielea nu foarte pigmentata, cu ochii de un albastru intens si cu aceleasi buze pline si de un rosu- rozaliu, cand de fapt ea se schimbase cu totul, insa privind acum in oglinda realizase ca singurul lucru diferit era apsenta celor dragi si odata cu acestia si zambetul ei.

 Mult mai tarziu, tot in aceasi zi, cand abia ce terminase cu despacetatul si cu redecorarile isi imbraca o pereche de blugi foarte stramti si un tricou de un alb imacult, ce ii scotea in evidenta atat chipul de inger cat si parul de un negru ne mai intalnit, dupa care insfaca portofelul de pe masa si iesi cu gandul de asi face cumparaturile in marketul ce se afla la doua strazi distanta.

 -Buna! Nu te supara unde asi putea sa gasesc si eu o farmacie deschisa?

 Fata miniona se intoarse incruntata spre ea si dupa ce o privi cercetatoare cateva secunde, isi poposi privirea spre ochii inrositi din fata si mai apoi afisa un zambet destul de larg.

 -Buna! Eu sunt Anastasia. Tu trebuie sa fi fata noua din crtier? Insa nu ii lasa timp sa raspunda ca si continua. Se pare ca nu ai trecut apsolut niciodata prin acest cartier, pentru ca aici farmaciile se inchid de la ora patru si dupa cum observi, acum este cu mult trecut de aceasta ora. Dar daca nu te superi? Ce ai patit? Ai nevoie de ajutor? Intrebarile curgeau destul de rapid si abia intr-un final reusi sa o intrerupa cu destula diplomantie pentru a putea raspunde.

 -Da eu sunt facta cea noua.... Shara. Iar mana fetei se intinsa spre Anastasia imopreuna cu un zambet destul de sfios. Si sincera sa fiu este prima data cand ajung in acest orasi, asa ca nu cunosc zona, si nu.... nu am patit nimic.... am avut doar cateva schimbari in ultima perioada care m-au cam extenuat.

 -Daca ai nevoie de ajutor? Sau de cineva cu care sa vorbesti.....? Eu ies din tura in 15 minute.... Am putea sa iesim la o plimbare si cu ocazia asta sa iti arat si imprejurarile.....?

 -Da ar fi destul de.... ok.... asi putea spune. Dar mai intai o sa imi duc cumparaturile acsa si pe urma ne putem intalni in fata magazinului?

 -Ok atunci ne vedem in 15 minute.

  In timp ce Anastasia se retrease destul de rapid in depozidul magazinului, Shara isi lua cumparaturile, iar dupa ce afisa un zambet pentru propria-i persoana se retrase catre micutul ei apartament. Ajunsa acolo isi aseza cumparaturile dupa care isi pieptena parul ravasit si isi lua o jacheta de blug si in 15 minute a fost in fata magazinului unde o vazu pe Anastasia disctand cu un barbat imbracat la patru ace si destul de facut. Avea parul de un castaniu incis si trupul bine sculptat incat costumul de un negru se mula perfect pe el. Realiza ca ajunsese sa se holbeze la cei doi decat atuci cand barbatul se intoarse violent spre o masina si inainte sa se urce in aceasta o fixa pe Shara cu privirea, care si prin ochelarii de soare o facu sa se cutremure la interior.

 -Shara! Vocea noii ei prietene o facu sa iasa din transa si abaia atunci observase ca aceasta ajunsese aproape de ea. Esti gata?

 -Da.... Imi cer scuze.... Cine era? Daca nu te deranjaza?

 -Cine? El? Pai.... Era un domn ce se ratacise.... Pentru ca ma intrebat de o adresa.

 Insa fastacirea si nervozitatea ce o cuprinsera pe Anastasia, incepu sa o bage la banuieli pe tanara femeie, insa nu indrazni sa spuna nimici, lasandu-se condusa catre un parc din apropiere. Si in timp ce inaintau pe aleile luminate, Shara a tresarit la intebarea rostita mult prea tare, sau poate ca asa ii paruse ei deoarece gandul ii fugise spre barbatul misterios.

 -De ce ai venit in New Yourk? Si abia acum, cand se dezmetici din propriilei ganduri realiza ce intrebare ii adresase?

 -Ce vrei sa spui cu asta?

 -Adica de ce tocmai in acest orasi? Ce ai patit? Si spre fericirea ei la distanta de doi metri se ivi o banca pe care, fara ezitare se aseza bucuroasa, fiind urmat de cealalta si incepu sa ii povesteasca Anastasiei, cu o voce aproape soptita si cu porivirea atintaita la mainile care incepusera sa ii tremure.

 -Impreuna cu parintii mei si cu cei doi frati, Alex si Mikel, locuiam la Londra, acolo eram cea mai fericita, si inca de cand eram copil am iubit si mi-am dorit sa devin medit. Intrata la facultatea de medicina, eram cea mai buna din intreaga sectie si tocmai cand obtinusem singura bursa din institutie ii asteptam pe parintii mei si pe fratii ce abia sosisera din Italia de la studii, cand am fost acostata de un politist care a adus vestea mortii lor..... Vocea incepu sa ii tremure si lacrimile prinasera iarasi contur in ochii acesteia, dupa care incepura sa se prelinga usor pe obrajii inbujorati, si abia cand a mai reusit sa se calmeze putin a continua. Politistul a spus ca au derapat si au intrat sub rotiile unui tir.... Nu am avut voie sa ii vad, sau mai bine spus nu am avut ce sa mai vad, iar singurul lucru care il mai am este un medalion ce ia apartinut mamei mele. Dupa acea saptamana tragica, in care m-am ocupat de cele necesare inmormantarii am luat legatura cu avocatul familiei care ma informat ca tata ii daduse casa si afacerea unui prieten si astfel eu nu mai am decat un mic apartament in cartierul asta.

 Cand terminase de povestit tot ceea ce avea de spus, isi ridica incet capul si isi privi prietena ce statea alaturi de ea inmarmurita si abia reusea sa articuleze cateva silabe.

 -Dar.... Cum au derapat? Si restu vietii tale? Prietenii? Facultate? Visul tau? Cum ramane cu toate astea?

 -Nu eram o fiinta prea sociabila, preferam sa stau in propria camera si sa citesc.... Si nu imi pot imagina nici eu cum de au derapat, pentru ca asfaltul era uscat, iar tata era cel mai bun sofer.... Nu am avut voie sa ii vad iar singurul lucru ce il stiu este ca au derapat, sau cel putin asa a spus acel politist. Iar cu facultatea... am sa continui aici pentru ca am primit acea bursa si imi pot permite cel putin pentru o perioada sa caontinui, iar apoi am sa imi gasesc ceva de lucru.