Sensuality

Capitolul 21

 -Lasal in pace! Cu mine ai treaba nu cu el.

 -Alexander treci langa tarfa.

 -Nu este o tarfa tata. Si se tara incet pana in bratele ei, acum amandoi fiind gemuiti langa pat.

 -Chear crezi ca ma intereseza. Sti care este chestia nu imi pasa nici de ea, nici de tine si nici de Carlo.

 -Poftim, atunci de ce esti aici?

 -Copil idiot ce esti. Ma mir ca inca nu ai inteles ca eu tot ceea ce fac, fac doar sa imi fie mie bine, iar acum sunt aici pentru ca tarfa asta trebuie sa moara si ea si copilul ei.

 -Cred ca glumesti?!

 -Nu glumesc. Dar sti ceva sa va spun o mica poveste. Nu tatal ei a fost cel care la pacalit pe Carlo, eu am fost acela, eu i-am pacalit pe toti pentru ca aveam nevoie de bani, si ast a fost prima optiune si cea mai rapida, dupa care toata vina a cazut pe familia ei si sa ma asigur ca o sa fie distrusa si nimeni nu afla de ceea ce defapt nu au facut, l-am ucis pe tatal lui Carlo, pe asa numitul marele Bertoni. Si asa pac, pac familia Petrovchia a devenit una de fugari, si tot eu am fost cel care la anuntat pe Carlo unde se ascundeau, insa  in acel accident trebuia sa se afle si ea.

 -Esti un nenorocit! Nici nu te poti numi om, esti o jigodie ordinara!

 -Stiu, asta sunt. Un tata ai si ala sunt eu.

 -Dar... Vocea Sharei suna atat de tremuranda, incat il facu pe barbat sa zambeasca. Eu de ce trebuie sa mor? Si.... Si pe sora lu Carlo cine a omorat-o?

 -Nu stiu cred ca oamenii mei, nu ma intereseaza in orice caz e cert ca nu tatal tau a fost pentru ca nu putea omora nici o musca. Si tu... Acum e partea cea mai interesanmta, tu rebuie sa mori pentru ca vreau sa distrug clanul Bertoni iar tu ai in burta unul dintre ei si astfel Carlo o sa fie terminat si pot sa il ucid cat mai usor.

 Era atat de mandru de planul sau si att de plin de el incat a fost nevoie de cateva secunde de neatentie in care Alexander o lua in brate pe tanara femeie si ii sopti incet la ureche.

 -Frumoaso, stiu ca il iubesti pe Carlo si stiu cum sa fie al tau si sa il si salvezi de la ceea ce are de gand tatal meu. Privirea ei incurcata il facu sa chicoteasca putin dupa care cand vazu ca tatal lui bolborose intruna despre cat de bun  este, continua. Eu o sa incerc sa il opresc pe tata, iar tu o sa cobori la bucatarie si in ultimul raft este un aparat ce inregistreaza pe o discheta ceea ce se intampla in casa, iei acea discheta si fugi spre munte cat de repede poti, o sa gasesti la un chilometru pe carare un pistol prins de copacul insemnat cu rosu, sa te aperi.

 -Dar tu?

 -Nu iti face grij, o sa fiu bine.

 Nici nu termina bine de zis fraza ca se ridica in picioare si se napusti asupra tatalui sau, aruncandu-i astfel pistolul din mana si facand semn catre Shara sa plece, insa ea era atat de inmarmurita incat mare ii fu mirarea ca atunci cand se dezmetici mai avu inca ocazia sa iasa pe usa.  Incepu sa alerce pe scari in jos, fiind astfel gata sa cada, dar se echilibra repede si merse in bucatarie unde lua toate rafturile la rand pana ce gasi acel aparat plin de butoane si luminite, in care era introdusa o discheta. Dupa ce o scuase discheta vru sa paraseasca casa asa cum ii spusese prietenul ei, insa se impiedica de un lucru, iar cand se uita in jos vazu trupul lipsit de viata al Concitei, ce era strapuns de trei gloante, iar dupa ce isi astupa gura pentru a nu tipa, un sunet puternic de arma o trezi la realtate, fiind urmat de inca unul, si abia acum incepu sa merga grabita spre iesire, insa datorita lacrimilor nu mai putea distinge bine si se izbi de o masuta mica de pe holul ce dadea spre iesire. Vocea infuriata a lui Jefri o facu sa inceapa sa alerge cat ii permitea sarcina de tare, iar cand insfarsit putu zari copacul marcat facu marea greasala de a se uita inapoi, si in secuda urmatoare aluneca si fu cat pe ce sa alunece in prapastia dein stanga cararii. Datorita acestui mic incident barbatul o ajunse din urma si o prinse puternic de brat zguduind-o de cateva ori.

 -Tarfa ordinara. Chear credeai ca ai sa scapi.

 -Dami drumul. Si incerca sa se elibereze dar se trezi ca o palma ii izbi chipul firav.

 -Asta sa o crezi tu.  Nu mai scapi din mainile mele.

 -Ce i-ai facut lui Alexander?

 -Tradatorul ala, stai sa ma gandesc.... Si isi freca barbia cu mana libera. Aaaa, este mort!

 Atunci cand a auzit acestea ochii i-au fost inundati in lacrimi si simti cum pamantul ii fuge de sub picioare "Nu.... Nu Alex, nu poti sa fi mort, este doar vina mea, din cauza mea esti mort. De ce sunt asa un nimeni? De ce? Stiu ca nu te iubeam asa cum vroiai tu, dar totusi, erai cel mai bun prieten al meu, nu te pot pierde si totusi am facuto, te-am sistrus, daca nu venem la tine, acum erai inca in viat. De ce?" Insa a fost trezita la realitate de vocea barbatului ce o tinea strans si o zguduia.

 -Revinoti, nu mai bazai atata, o sa mori si tu in scurt timp.

 -Esti un diavol, cum ai putut sa iti omori propriul copil?

 -Ca sa ajungi sa ai suprematia si puterea apsoluta esti in stare de tot, ce crezi ca este singurul care a murit, sotia mea era gravida cu inca unul si a murit strangulat de proprile maini, deci ce mai conteaza unul in plus sau in minus?

 -Nu pot sa cred asa ceva tu chear nu ai inima esti un.... un monstru. Macar realizezi ca vorbesti asa de familia ta, de copil, sange din sngele tau? Nu era ori si cine, era mostenitorul tau?

 -Nu este problema fac altul..... Inca sunt in putere. Apropo.... Asta ramane la mine. Si insfaca discheta din mainile ei.

 -Da o inapoi! Insa era in zadar sa o ia deoarece barbatul ridica mana in care era, deasupra capului, iar datorita inaltimii acestuia, situatia devenise inutila.

 -Potolestete! Tipatul lui o facu sa inlemeasca. Am spus ca ramane la mine si asa o sa fie, in orice caz nu ai ce sa faci cu ea in mormant. Iar cretinul ala de Carlo Bertoni nu o sa afle adevarul decat atunci cand o sa ii trag un glont in cap, cand o sa il vad in genunchi in fata mea cum incepe sa cerseasca dupa indurare.

 -Esti un sadic pervers si sper....

 Insa nu termina ceea ce avea de spus ca o durere puternica ce ii strabatu abdomenul o facu sa se chirceasca si sa tipe cat o tineau plamanii, fiind urmata de un lichid ce ii curse dintre coapse, si facand-o sa fac ochii mari de spaima.

 -Copilul meu.....

 -Se pare ca plodul vrea sa iasa afara....

 -Ce?!

 -Se vede ca inca esti o copila.... Ti-se rupe apa, asta inseamna ca nici nu mai e nevoie sa imi consum gloantele sa te omor, pentru ca o sa mori incetul cu in cetul in chinurile facerii.

 -Aaaaaaa......

 -Ce frumos este cand te aud cum tipi de durere. Dar acum trebuie sa ne luam la revedere, si iti multuimesc pentru discheta cu dovada, sper sa ne revedem in iad.