Sensuality

Capitolul 14

Incepu-se sa ii fie iarasi teama pentru viata ei, sa isi faca griji pentru fiinta ce o purta in pantece, isi simte trupul strivit de matahala din fata ei ce nu facea altceva decat sa o privesca ne incetat, o durere puternica ii strapunse abdomenul si dadu sa se miste insa barbatul ii apasa si mai tare mana peste buzele-i sensibile, iar dupa ce afisa un zambet tamp se apropie de ea si ii sopti la ureche.

-Sa inteleg ca tu esti tarfa lui Bertoni? Are gusturi bune retardatul dracului, esti frumoasa, sexi si cand te-am vazut ca inotai in rau si emanai o asemenea senzualitate am jurat ca o sa devi a mea si asa o sa fie o dulce razbunare pentru Carlo, mai ales ca ii porti plodu.

Teama ca barbatul stia ca este gravida si ca il ura pe tatal copilului, puse stapanire pe ea, trebuia sa evadeze, trebuia sa scape de acest obsedat, nu putea sa fie situatia atat de neagra, nu putea sa cada din lac in put, trebuia sa scape si asta cat mai rapid, fiecare secunda o costa viata.

-Pisico am sa iti dau drumul, dar daca incepi sa tipi sau daca incerci sa faci o miscare am sa iti umplu trupul de fiare. Nu te vreau ca pe un obiect, te vreau a mea, vreau sa il vad pe idiotul ala cum turbeaza ca ii detin femeia.

Imiediat ce se vazu eliberata, Shara isi trase picioarele si se facu ghem, insa ratiunea era destul de puternica si stia ca daca avea sa fuga facea cea mai mare gresala din viata ei "Haide Shara gandeste, trebuie sa il convingi pe individul asta sa te lase in pace, el nu vrea decat sa se razbune pe Carlo gaseste sa il faci aliatul tau, sa te ajute sa iesi din padure, prostestel, stiu ca poti, trebuie sa poti!"

-De ce crezi ca sunt femeia lui Carlo?

-L-am spionat o buna perioada de timp si am vazut ca te plimbai cu limuzina lui si erai inconjurata de oamenii lui, deci e destul de clar ca te pazeau sa nu patesti nimic, ca doar asa isi trateaza el diamantele.

-Diamant pe dracu! De ce crezi ca sunt in padure daca sunt femeia lui?!

-Este evident pisi, ai ramas insarcinata si te tine departe de toti ce vor sa te ucida, altfel de ce umbla oamenii lui prin aceste imprejurari, este evi....

-Oamenii lui sunt aici?

Barbatul incepu sa se incrunte atunci cand observa ca femeia se agita disperat in toate directiile de parca era speriata de ceea ce avea sa urmeze sau de ceea ce avea sa apara dintre ramurile copacilor, iar acest lucru incepu sa il enerveze atat de tare incat indrepta pistolul spre ea si astfel o facu sa se linisteasca brusc.

-Ce dracu crezi ca faci?

-Te implor, trebuie sa plec de aici cat mai urgent. Unde erau oamenii lui?

-Stai o secunda.... Adica ei nu te pazesc pe tine?

-Nu idiotule! Crezi ca daca eram femeia lui ma trimitea aici? Iti garantez eu ca nu... Imi oferea un loc in cine stiu eu ce insula. Eu sunt fata lui Aleksei Petrovchia, iar nenorocitul de Carlo mi-a ucis intrega familie, iar pe mine ma rapit si dupa ce ma folosit drept tarfa lui a vrut sa ma trimita la produs, iar acolo am reusit sa evadez cu ajutorul unei bune prietene. Deci nu sunt femeia lui!

-Si atunci cum de esti gravida si nu te-a pastrat, el vrea copii si nimeni nu i-a oferit nici odata?

-Nu stie ca sunt gravida si nici nu trebuie sa afle, e copilul meu si doar as va ramane, chit ca trebuie sa ma lupt cu toti oamenii lui, dar nenorocitul nu o sa imi atinga puiutul! O durea ca trebuia sa vorbeasca asa despre Carlo dar nu avea alta solutie trebuia sa il convinga sa iasa din padure cat mai repede si la urma urmei trebuia sa acecepte crudul adevar, trebuia sa vada ca toate aceste le patimiose din cauza acestui barbat, dar nu putea, nu vruia sa vada realitatea, incepuse sa tina la el si trebuia sa schimbe asta rapid. Deci acum ca sti ca nu sunt femeia lui, ma ajuti sa ies cat mai repede din aceasta vagauna, sa pot sa scap sa nu fiu prinsa?

-Si de ce asi face acest lucru? Asi putea sa te omor si sa scap de tine!

-Si de ce ai face asta? Nu ai obtine nimic si astfel i-ai face un bine lui Bertoni, dand-ui un cadavru, astfel nu ar mai alerga pe aici in cautarea mea.

-Da cred ca ai dreptate. Hide sa plecam de aici, o sa iesim la celalalt capat al raului, acolo se termina padurea si nu o sa vezi nici un om dintre cei ai lui Bertoni.

Dupa ce isi imbraca rochea, il urma pe marginea raului, iar dupa cateva zeci de minute fara a scoate nici un sunet, minute in care il analiza si observa ca era un barbat bine facut ce purta o pereche de bocanci, niste blugi si o camase care dupa parerea ei ar fi trebuit spalata de mult timp, ii obsereva pistolul ce era agatat la cureaua pantalonilor si maceta ce statea bine prinsa de pulpa acestuia.

-Imi poti inapoia pistolul acum?

-Nu!

-De ce? Doar ai si o maceta si inca un alt pistol?

-Nu am incredere inca in tine!

-Serios?! In caz ca nu ai observat nu am incercat sa fug, nu am tipat dupa cele gorile si inca te urmez. Abia isi termina fraza ca barabtul se intorse spre ea atat de violent incat o facu sa cada in sezut.

-Asculta aici, inca regret ca te ajut sa iesi din acest loc, nu pot sa fiu sigur ca nu este o capcana sa ma prinda bastardul ala, asac ca arma sta la mine.

-Dar daca ne intalnim cu ceva? Eu ce fac?

-Am sa fiu eu.

-Dar nu este corect...

-Nimic nu este corect in caz ca nu ai observat.

Mersera asa inca trei ore bune, nici unu nu scosese nici o vorba de la discutia cu arma, iar intr-un final ajunsera langa o cascada superba, era atat verdeata, cateva pietre erau acoperite de muschi, iar sute de floricee move in forma de clopotel stateau in bataia stropilor de apa ce sareau din cascada involburata.

-O sa ramanem aici pana maine, seara este mult prea periculos.

-Dar langa rau nu o sa vina animalele?

-Nu o sa satam chiar aici, in spatele cascadei este o pestera aici stau eu de ceva vreme deci o sa gasesti acolo patura, alimente, apa potabila, deci fugi eu am sa ma duc sa aduc cateva lemne de foc, poftim si arma, am sa vin repede. Si dupa ce ii dadu pistolul vru sa plece dar mana fetei il prinse si astfel o privi uimit.

-Cat esti tu plecat asi putea sa fac si eu o baie?

-Nu este indicat, apa asta este de trei ori mai rece decat cea unde ai stat tu si este posibil sa ii faci rau copilului.

Fara alte comentarii pleca grabit dupa lemne, iar Shara se intorse dezamagita si se indreota spre locul indicat unde gasi de indata pestera si spre uimirea ei, barabatul amenajase acest loc ca pe o casa, avea agatate doua hamace, avea paturi si perne facute, o gaura unde sa faca focul, un vas in care prepara mancare, iar din busteni avea facuta o masa si niste scaune. Incepu sa cerceteze cu atentie fiecare obiect, iar intr-un final se hotara sa faca o supa din carnea de fazan ce o gasise agatata langa masa. Gand sosi barbatul cu lemnele, tanara femeie terminase deja cu supa si o asezase in doua boluri mici facute din scoarta unui copac.

-Sper ca nu te deranjaza dar am facut o supa din pulpele fazanului.

-Nu ma supar, din contra ma uimeste ca fata lui Aleksei stie sa gateasca si sa aprinda un foc fara chibrit.

-Nu am fost o fata rasfatata, dar vad ca ii cunosti pe tata. In timp ce se asezara la masa, barbatul incepu sa ii povesteasca.

-Numele meu este Vicentzo, am fost unul dintre oamenii lui Bertonii, dar acesta a crezut ca eu eram un tradator si a vrut sa ma ucida, dar am reusit sa scap, iar mult timp dupa aceea a aflat ca nu eu eram cel ce il tradase, insa era mult prea tarziu, aveam viata distrusa, eram un fugar, atunci am jurat sa ma razbun, sa distrug ceea ce iubeste el, dar sa nu il ucid, sa il las sa sufere, sa se zbata de durere. Pe vremea cand ma aflam in ordinele lui, am aflat si de tatal tau, temutul mafiot Petrovchia, avea atata putere si totusi dorea mult mai multa, in cat sa ajuns la toata situatia de care presupun ca deja sti.