Sensuality

Capitolul 3

-Ce dracu crezi ca faci? Vocea lui suna amenintator si trupul lui se lipi de al ei strivindul intre el si perete.

-Nnn....Nu am facut nimi?

-O vrei? Si nu isi dadu seama la ce se refera pana ce el nu ii lua mana intr-a sa si io aseza pe unflatura proeminanta a pantaloniolor sai, facando sa il priveasca uimita si sa isi retraga mana ca si arsa. Asta vrei? Din acest motiv umblii asa?

-Nu! Raspunsul ei rasuna mult prea rapid si tare facndul pe barbatul din fata

sa izbucneasca intr-un ras batjocoritor.

-Atunci ce cauti asa? Parca am mentionat sa nu parasesti camera?

-In caz ca nu iti amintesti aveam halatul pe mine, si am parasit camera pentru ca avem de vorbit!

-Iauzi?! De cand imi dai tu mie ordine cand sa vorbim si cand nu? Iti mai repet inca odata eu sunt seful a i....

-De unde imi cunosteai parintii?

Intrebarea ei il lua total prin surprindere, insa nu credea ca era pregatita sa afle adevarul, si dupa ce se incrunta, isi dezbraca haina costumului si o infasura in jurul ei, tragand-o acum catre noua ei camera incuindo acolo fara ca macar sa mai scoata vre un cuvant.

Era inchisa intre acei pereti de mai bine de o saptamana, se simtea atat de singura, abandonata si totusi cel mai tare o deranja ca nu avea nici un raspuns, nu stia de ce se afla aici si totusi ce legatura avea Carlo cu parintii ei. Din seara in care il sarutase si o inchisese aici, el nu mai venise sa o vada si nici nu mai permisese altcuiva sa patrunda in camera cu exceptia menajerei ce ii aducea mancare dar doar atunci cand ea dormea. Nu o deranja faptul ca era suprvegheata video sau ca nu avea voie sa vorbeasca sau sa vada pe nimei, o deranja ca acel sarut deschisese in ea un taram nou, necunoscut ce o facea sa il viseze pe Carlo in fiecare seara, sa tanjeasca dupa buzele lui. Ajunsese sa se urasca pentru aceste dorinte, sa se mustreze, sa se contrazica cu propriai persoana si totusi nu rezolva nimic, trebuia sa scape, sa fuga, era singura solutie, trebuia sa evadeze, si atunci isi atinti privirea spre fereastra si un zambet strengaresc ii aparu in coltul buzelor. Asta era solutia, nu o mai interesa ca se afla la cel de al doilea etaj, se grabi in baia unde spre bucuria ei nu erau camere si incepu sa lege mai multe cearcafuri intre ele, iar cand termina le ascunse in cosul de rufe pana la momentul oportun.

Seara parca abia se lasa, si emotiile incepura sa o acapareze incetul cu incetul si o facea sa se invarta prin camera de mi de ori. Peste cateva ore, cand intunericul asternuse odata cu el si linistea din intreaga cladire, Shara realiza ca era momentul oportun in care sa evadeze si ne mai asteptand alta ocazie descise fereastra si lega unul dintre cearceafuri de piciorul patului si restul le arunca in exterior. Isi trecu un picior tremurand peste pervaz fiind urmat de celalat, abaia cand a fost cu totul in exterior teama de inaltime incepu sa o cuprinda, se prinse cu toata forta de cearcefuri, isi regla respiratia si incepu sa coboare pe zidul cladirii ca de pe un munte. Reusise sa ajunga in dreptul geamului de la etajul unu si inlemni cand il vazu pe Carlo iesind din baie, timp de cateva secunde amandoi se privira fix in ochi pentru ca mai apoi acea magie sa dispara si sa il vada pe barbat cum o ia la fuga pe spre iesire. Era prea tarziu, nu avea timp sa mai coboare linistita si in acel moment ii veni cea mai nebuneasca idee in cap si fara a sta pe ganduri isi dete drumul facnd contact direct intre posteriorul ei si pamant. Ne mai asteptand sa vada daca barbatul din visele ei ajunsese sau daca e urmarita, se ridica si o lua la fuga spre prima portita pe care o vazuse.

Aflata acum pe plaja apropiata, simtea cum nisipul ii incetineste alergarea si cum picioarele incep sa o paraseasc, sperase ca odata ajunsa aici sa intalneasca pe cineva, dar spre dezamagirea ei plaja era pustie. Cand abia obsevase lumina unei masini ce se apropia pe o strada nu departe de aici, vru sa o ia si mai tare la fuga insa nu indrazni sa mai faca nici un pas si cazu in genunchi atunci cand un glont trecu milimetric pe langa gleznele ei. Nu apuca sa isi traga bine respiratia ca mana lui Carlo o ridica cu brutalitate si cealalta facu contact cu fata ei, nu apuca sa se dezmeticeasca din palma ce o facu sa ii tiuie urechile ca aceasi mana care o lovise se infipse acum in parul ei si pana sa realizeze era indesata cu capul in apa rece a marii. Lacrimile incepura sa ii siroiasca si reusi sa il prinda rugatoare de mana, si abia atunci barbatul o arunca in bratele oamenilor sai.

-Ducetio in camera mea!

Tonul lui era mai mult ca un marit si fara a pune alte intebari barbatii o insfacara si aproape o tarara pana la intrarea in casa, cand deja satui de incapatanarea ei, unul din oameni isi scoase pistolul si il pozitiona in jurul tamplei dar nu apuca sa ii ordone sa continue ca fu intrerupt de taraitul telefonului si dupa o discutie rapida o lua de mana si o trase spre camera sefului ei cu un suras ciudat pe chip.

Era o camera asemanatoare cu cea in care ea statea, insa pe cat de asemantoare era pe atat de diferita, se simtea masculinitatea si predomina parfumul lui peste tot, insa nu apuca sa isi continue cercetarea ca realiza ca barbatul de langa ea incepe sa ii desfaca nasturii de la camase.

-Lasma ce faci? Incepu sa se agite isteric si sa tipe ca din gura de sarpe.

-Potolestete! Ordinele domnului Carl!

Imi cer scuze ca a durat atata pana ce am pus capitolele, dar va promit ca o sa postez mai repede data viitoare, poate ca urmatoarele doua capitole o sa vina saptamana viitoare. Multumesc pentru incurajari!!!

Va pup.