Fɪʀsᴛ Lᴏᴠᴇ°°°נυиgκοοκ

Capitolul 9

Când era pe punctul de a ma săruta ajunge și Hyunjin acasă. El e salvarea mea!

-Hyung ai ajuns *Merg și îl îmbrățișez*
-Bună Somi, ce cauta Jungkook aici...?
-Ouu salut bro! Pai te cautam pe tine, dar nu te am găsit, și am zis sa te astept!

De ce minte? Adică mi a zis ca nu a venit pentru hyung. Îi e frica sa spună? Sau?

-Mm bine! De ce ma cautai Jungkook? De ce ai nevoie?
-Voiam doar sa te vad hyung, nimic mai mult! Acum va las, ne mai vedem! Pa Somi!

Nu-l bag în seama și merg sa strâng prin pat și pe jos mizeria făcuta de Jungkook. Nu m a ajutat sa strâng, a dormit și pe umărul meu!

-Doamne de ce l am lasat sa stea.. *îmi pun mana în șold și ma uit prin casa, zarindu-l pe hyung prin bucătărie* Îți e foame Hyunjin?
-Puțin, dar am găsit niște iaurt aici! Merg la mine în camera, dacă ai nevoie de ceva ști cas acolo.
-Bine hyung!

Termin de strâns prin casa. Nu stiam ce sa fac, era weekend, și nu aveam absolut nimic de făcut. Dacă eram la tata, acum sunt sigura ca îl ajutam sa care cutiile. Îmi e asa de dor de el,si de Ji Ah, care ramasase sa ma sune, însă nu a făcut-o... Oare ar trebui sa o sun eu? Da, sa o sun.

~Apel telefonic Somi-Ji Ah~

-Da Somi?
-Ji Ah. Ce faci dear, cum te simți? Povestește mi ce ți s a mai întâmplat!
-Som, as vrea atât de tare, însă nu pot! Sunt cu iubitul meu la cafenea. Ne auzim mai târziu? Te sun eu, bine?
-Bine Ji Ah, distracție plăcută...

  -Apel telefonic încheiat-

Simțeam ca Ji Ah ma da la o parte, nu mai tine la mine? Lasă prietenia noastră de aproape 18 ani pentru distanta... Imi e asa de dor de vechea mea viata, de vechi mei prieteni, de tata. Cred ca îl voi suna pe tata, el niciodată nu ma va lăsa.

~Apel telefonic Tata-Somi~

-Bună tata!
-Puiu meu! Ce face fetita mea?
-Foarte bine tata! Tati...îmi e dor de tine *încep sa îmi curga lacrimile, dar mi le șterg imediat*
-Și mie îmi e asa de dor de tine prințesa mea. Abia astept sa te întorci, și sa îmi iau fata în brate.
-Te iubesc tata!
-Și eu puiul meu! Somi, te suna tati mâine, acum sunt la munca, și sunt mult mai multe cuti acum ca tu nu mai ești aici!
-Bine tata! Te iubesc *închid telefonul cu atâta tristete*

- Apel telefonic încheiat-

Mă gândesc să merg la plimbare, ma îmbrac în ceva lejer, îmi iau adidași și plec prin parc. Era cald și soarele îmi mângâia firele de par. Îl vad pe Jungkook pe o banca și ma întorc, sper ca nu m a văzut.

-Kim Somi, unde pleci? *Vine în fata mea*
-Auu, credeam ca nu m ai văzut... Acasă, unde sa ma duc...
-De ce? Mi ai promis o întâlnire, haide!
-Acum?
-Da ce are? Haide *mă ia de mână și ma trage după el*

Jungkook pov

/Voiam sa o iau pe Somi de acasă sa mergem la întâlnire dar ma opresc pe o banca în parc pentru a-mi limpezi gândurile. Ma bucur tare mult când o vad pe ea în parc, așa că merg în fata ei și o iau după mine./

Ajungem într-un loc retras, plin de iarba. Pe jos era o pătură întinsă, niște lumânări mici, și mâncare.

-Am ajuns Somi, așează-te!

Mă pun jos si el se așează lângă mine! Ma uitam prin jur, vremea era frumoasa iar locul ales de el era chiar drăguț și foarte spiritual.

-Îți place Kim Somi? M am gândit ca îți place natura! Așa că am decis sa pregătesc ceva aici, decât ceva la un restaurant plin de oameni.
-Îmi place foarte mult! E un loc atât de liniștit, și de curat! *Îl privesc zâmbind*
-Ma bucur ca îți place! Vreau sa te simți bine! Ești foarte drăguță azi!
-Mulțumesc Jungkook! Si tu ești foarte frumos *nu mi ai dat seama ce am spus*
-Serios? Sunt frumos? Îți place de mine?
-Ce tocmai am spun frate....

  💝 //Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare//💝