Fɪʀsᴛ Lᴏᴠᴇ°°°נυиgκοοκ

Capitolul 11

După întâlnirea cu Jungkook eu am plecat spre casa. Deodată încep sa zâmbesc, din senin, ma mira faptul, un zâmbet ca asta nu am mai avut de mulți ani. Jungkook chiar m a făcut sa zâmbesc azi,chiar dacă e nesimțit uneori. Ajung acasă și merg în camera mea, o casa atât de mare și de pustie.

-Ai ajuns Somi? *Îi aud vocea groasa a lui Hyunjin din camera sa*
-Da hyung, sunt acasă.
-Bine, voiam sa ma asigur ca ești tu, și nu altcineva.

Mă pun în pat și ma uit pe pereți gândindu-mă la întâlnirea cu Jungkook. Ma făcuse fericita și asta era tot ce conta. Deodată ușa camerei mele se deschide și apare Hyunjin cu un pahar cu suc.

-Ma gândeam ca poate îți e sete.
-Mulțumesc Hyunjin. *iau paharul și beau în timp ce el se așează pe pat*
-Unde ai fost Somi? Te vad fericita, cea ce ma bucura.
-Ă, pai m am plimbat prin parc și m am liniști sufletește, de asta.
-Ma bucur, eu plec în oraș azi, cu niste prieteni de ai mamei, vrea sa ma însoare, dacă nu ai auzit.
-Serios? Și tu nu te opui? Te vei întâlni cu cine vrea ea?
-Nu am de ales Somi, tata îmi va lua tot dacă nu o fac.
-Îmi pare rău hyung... Sa ști ca sunt lângă tine, și te susțin
-Mulțumesc, am plecat. Ai grija ce faci pe aici.

Hyung a plecat și am ramas singura din nou. Îmi aud telefonul sunând și ma uit repede sperând sa fie Ji Ah. Nu era ea, era Jungkook. Nu îi răspund însă suna încontinuu. Îi răspund.

Convorbire telefonica Somi-Jungkook

-Ce e Jungkook? De ce suni asa insistent?
-Imi era dor de tine Kim Somi! *face o voce drăguță*
-Deabia ne am văzut, și de ce ți ar fi dor de mine? Suntem prieteni Jungkook, doar prieteni.
-Știu Somi, dar nu îmi poate fi dor de prietena mea?
-Ai altceva de zis? *atunci aud soneria*
-Da, deschide ușa!
-Nu mi spune ca ești aici?...

Apel telefonic încheiat

Merg sa deschid și îl vad pe Jungkook în fata uși, avea un zâmbesc larg.

-Bună draga mea prietena! Mi a fost dor de tine!
-Jungkook? Ce cauți aici? Tu cumva îl urmărești pe hyung când pleacă de acasă?
-Nu, dar suntem prieteni, și stiam ca pleacă.
-Doamne... Intri?... Sau pleci?
-Vrei sa stau? Spune-mi ca vrei sa stau.
-Jungkook, faci ce vrei...
-Aa deci vrei sa stau! Bine dă-te! *mă de ușor la o parte și intra în casa*

Îl vad cum se așează pe canapea și se uita la mine. Merg la bucătărie și iau ceva de mâncat și suc.

-Așa... De ce ai venit pana la urma? *Îl privesc punând suc și îmi da pe alături*
-Te am vrăjit cu frumusețea mea de ai vărsat sucul? *se uita la sucul care curgea pe mine*
-Aii, m am și udat *îmi scutur ușor tricoul*
-Te ajut eu sa scapi de el Kim Somi. Doar spune-mi!
-Termina-te Jungkook! Nu ți se pare ca ești nesimțit? Zic și eu
-Nu Somi *se ridica și se apropie de mine*

Nu clipesc bine și îl vad peste mine. Saliva îmi rămâne în gat și ma uit în ochii lui. Era atât de chipeș. Buzele lui parca îmi cereau un sărut. Închid ochii și nu fac nimic

-Jungkook... Da te jos. Te rog! *Îi spun strângând din ochii*
-De ce Somi? Nu vrei sa ne distram puțin??
-Jungkook...

❤️Capitol nou după mult timp!❤️