Fɪʀsᴛ Lᴏᴠᴇ°°°נυиgκοοκ

Capitolul 20

Suzy:Hyung ai venit și tu? *Îsi șterge lacrimile si sufla nasul*

Jk:*o ia în brațe fără a zice ceva, plângând* Normal ca am venit Suzy

Mă retrag puțin pentru a suna-o pe mama. O apelez dar răspunde foarte greu.

<Apel telefonic mama-Somi>

Mama:Ce vrei Somi? Sunt într-o ședință?
Somi:Mamă... Hyunjin...a
Mama:Mă suni mai tarziu Somi, ți am zis ca sunt în ședința *închide telefonul*

<Apel telefonic încheiat>

Mă întorc la Jungkook și Suzy.

Somi:Jungkook, mergi și tu la hyung. Suzy stai aici cu Jungkook! Vin și eu imediat.

O iau la fugă și opresc un taxi. Îi spun sa ma ducă la locul mamei de munca. Ajung repede și cobor din mașină. Intru în încăpere și întreb niște doamne unde e ședința. O fata mai drăguță îmi spune și intru fără sa bat la ușa.

Mama:SOMI! PLEACĂ AFARA!

Somi:Nu plec mama. Trebuie sa știe toti prieteni tai de aici ca tu îți neglijezi familia. Tu ști unde e hyung? Ți a pasat puțin măcar de el? De mine nu mai zic, da macar de el ca ai  petrecut mai mult timp alături de el.

Mama:Somi calmează-te! Și taci din gura!

Somi:Nu mai tac mama. Oameni buni, copilu ei este mort la spital. Și ea îmi închide telefonul în nas ca are o ședință importanta. Vi se pare normal? *încep sa plang*

Mama:Ce zici tu acolo Somi? Ce copil mort? Ești nebuna! Dispari de aici!

Somi:Da, ai auzit bine, Hyunjin e mort, și e numai din vina ta! Mereu l ai obligat sa facă ce vrei tu, și sa fie cârpa ta. Nu a avut voie sa trăiască asa cum și a dorit. Sa nu vi nici la spital, nu are nevoie de tine nici acum, pe ultimul drum! *plec trântind ușa tare*

Mama:Îmi pare rău pentru ce s a întâmplat, sigur aberează! Haide-ți sa terminam ședința!

Ajung la spital și vad ca Suzy și Jungkook deja intraseră la Hyunjin.

Jungkook pov:

/Merg la hyung. O sa îmi lipsesc cel mai mult. Îmi e atât de teama ca o sa rămân al nimeni acum ca el nu mai e. Era motivul pentru care mergeam la școală. /

Jk:Salut Hyunjin! Acum doar eu te salut pentru ca tu nu poți spune nimic *începe să plaga* O sa îmi lipsești enorm. O sa îmi fie dor de nopțile nedormite doar ca să ne jucăm. Glumele tale îmi faceau ziua mai buna. Prin simpla ta prezenta îmi înseninai ziua. Hyung...vei rămâne pe vecie cel mai bun prieten al meu. Niciodată nu te voi înlocui hyung, niciodată! *își pune capul pe mana lui Hyunjin* Gata, hai sa ieșim Suzy!

Îi observ ca ies și îi sar în brate lui Jungkook. Îl strâng tare și îl sărut ușor.

Somi:Trebuie sa fim puternici iubire! Ai înțeleg Suzy!!

Suzy:Da Som *își șterge lacrimile*

După câteva zile am terminat și cu înmormântarea. Mama a venit și s a jelit mai mult ca niciodată chiar dacă știu ca a fost doar pentru camere.

Mă trezesc de dimneata și ma uit prin casa. Ma simteam atât de singura ca hyung nu mai era sa îmi însenineze ziua. M am pregătit de școală și am plecat. Am ajuns la școală și l am văzut pe Jungkook împreuna cu Suzy.

Somi:Bună dimneata prieteni! Cum mai sunteți? Suzy? Ești bine?

Jk:Bună dimineața iubire *mă săruta*

Suzy:Da Som, sunt bine! Tu cum ești?

Somi:la fel si eu. Haide în clasa, vom întârzia la ore.

Intru în clasa, ma pun în banca. Suzy se pune cu o alta prietena de a sa, iar lângă mine se așează un tip. Era foarte înalt.

Jaemin:Bună! Sunt Jaemin! Pot sta aici? Sper sa nu te deranjez.

Somi:Pai.. Poți...

🌼Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare🌼