Capitolul V

101 12 0
                                    


     De aproximativ zece minute privesc limbile ceasului ce îmi ticăie în cap

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     De aproximativ zece minute privesc limbile ceasului ce îmi ticăie în cap. 

     Atât de enervant.

     Dar mai enervante sunt amintirile ce mi se derulează în fața ochilor ca un film prost din anii patruzeci. Mă abțin să nu mă bat de una singură când ochii lui Julian cad încă o dată pe mine. Îmi mut privirea asupra lui, însă o las de îndată în pământ când sentimentul de rușine profundă mă lovește. Dacă aș putea, instant aș săpa o groapă în podeaua asta ce pare atât de scumpă, să mă ascund de omul ăsta furios din fața mea, ce soarbe din cafea cu ambele coate pe suprafața mesei de sticlă. 

     Simt cum transpir și sunt la înghesuială mai rau decât era Jerry. Până și șoarecele ăla are un neuron mai funcțional decât ăsta al meu ce s-a decis să se sinucidă brusc. 

     Încep să mă joc cu poalele tricoului alb de pe mine, ce doar sfinții știu cum am ajuns îmbrăcată în el, ignorând intenționat modul inapropiat în care Julian mă privește. Ori vrea să mă înece în chiuvetă, ori să sară pe mine. 

     Să sară pe mine să mă sugrume poate.

     — Dacă te mai uiți mult la mine, încep să spun cu un nou tupeu. Osă-ți bubuie vena aia de pe frunte.

     — S-ar putea să-ți bubui eu ție vreo două, contraatacă înapoi.

    Mă las pe spate, un fior rece ajungând pe șira spinării, când îmi ridic genunchii la piept, dezgolindu-mi coapsele. 

     De ce mama naibii nu am pantaloni pe mine?

     Sceptică, cu un ochi ce mi se zbate, îl privesc pe Julian din nou ca o psihopată.

     — M-am culcat cumva cu tine?

     — Ți-ai fi dorit?

     — Proastă aș fi fost să zic nu, plescăi înapoi.

     Un Julian care flirtează înapoi nu e ceva de bine. Este extrem de nesănătos pentru sănătatea mea mintală, și nu știu dacă îi pot face față, mai ales când arată așa. 

     Delicios.

     Treningul gri îi cade ca turnat pe corp, iar părul proaspăt spălat îi acoperă fruntea într-un mod atât de rebel. Mirosul demențial de gel de duș mă face să vreau să sar pe el și să mă comport ca o adolescentă la pubertate. 

     Bărbatul ăsta exprimă masculinitate prin toți porii, făcându-l materialul perfect de iubit. 

     Sau soț. 

     — Nu, spune calm. Nu m-am culcat cu tine. Nu sunt genul de bărbat care să profite de o femeie în stare de ebrietate. 

     Mă strâmb abia vizibil. Îi apreciez manierele, mai degrabă femeile profită de el, însă nu mă supăram dacă o făcea. 

Nebuna din viața meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum