Pentru Maya Miller, cea mai problematică și ciudată studentă în viață, lucrurile iau din nou o întorsătură neașteptată.
Rămasă șomeră în toiul iernii, Maya se vede obligată să își falsifice CV-ul pentru a se angaja la singura firmă de publicitate c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un adevărat dezastru.
Asta a devenit compania în ultimele zece minute. Îmi amintește de primele mele clipe aici când au anunțat ședință de urgență cu șeful cel mare și rau. Ei bine, acum se întâmplă exact la fel. Doar că de această dată nu mai sunt panicată, șeful fiind chiar o cunoștință bună de-a mea.
Daca îl pot numi așa.
— Maya, mă strigă din cealaltă parte a camerei, Chris. Poți să nu mai râzi și să te miști aici?
Oh, da.
Și eu fac parte din echipa convocată la ședința. Aparent nu toți trebuie să fie prezenți, majoritatea văzându-și în continuare de treabă. Însă nu și Chris ce mai are puțin să îi explodeze vena aia de la gât. Nu l-am văzut niciodată atât de roșu, începe să mă sperie.
Îmi apuc caietul de notițe de pe birou și pornesc și eu spre sala de ședințe. Nu știu la ce să mă aștept, habar nu am ce a mai copt mintea sclipitoare a lui Julian în ultimele zile. Încă de când m-am întors la muncă, abia de am schimbat două cuvinte, și alea fiind forme de salut. Am simțit și încă simt o răceala din partea sa, ca și cum a ridicat între noi din nou acel zid de gheață pe care m-am chinuit atât să îl topesc. Sunt sigură ca ceva s-a întâmplat în viața sa, însă trebuie să recunosc, nu suntem atât de apropiați încât să îmi permit să îl întreb.
Chiar dacă eu m-am mințit că suntem.
Nu.
Suntem doar Maya și domnul Rider.
Încerc să nu mă las afectată de acest lucru, însă devine din ce în ce mai greu. Înainte nu îl vedeam atât de des la universitate, însă acum fiind nevoită să lucrez alături de el este sufocant. Nu îmi pot ascunde curiozitatea și tristețea de pe chip atunci cand îl vad venind, iar el nici macar nu se uită în direcția mea.
Ciudat.
Iau loc lângă Chris, nimerind chiar în dreapta lui Julian ce se află deja în capul mesei.
Fantastic.
Calmează-te, Maya. La cât de atent este, sigur îți poate auzi bătăile inimii.
Arunc o scurtă privire în sală și constat că oamenii prezenți îi pot număra pe degetele de la o mână. Doar șefii departamentelor sunt aici, deci nu înțeleg eu ce caut. Chris mi-a spus clar că și eu trebuie să fiu prezentă la discuție, iar asta înseamnă că a fost cerința lui Julian.
Zâmbesc, însă întreaga fericire mi se șterge de pe față când dau nas în nas cu el ce mă privește supărat.
Acum ce naiba am mai facut?
— Bun, acum că suntem toți aici putem începe, vorbește, vocea sa fiind de o duritate rară.
Începe să mă sperie. Vorbește exact așa cum o face și la cursuri, mult prea serios. Înțeleg că este președintele uneia dintre cele mai bune companii de publicitate din țară, însă până acum s-a comportat cu angajații ca un prieten cu care poți discuta orice. Nu am petrecut eu foarte mult timp aici, însă asta s-a observat și asta au spus și oamenii despre el.
