Capitolul VI

94 13 3
                                    


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


      Mă urăște. Mă urăște.

      Sunt mai mult decât sigură de asta, și sunt și mai sigură că vrea să îmi vadă capul la doi metri de corp. Nici până în ziua de azi nu uit modul în care a explodat în fața mea și aproape m-a plesnit pentru tupeul de care am dat dovadă.

     Se pare că să te joci cu nervii și autocontrolul lui Julian Rider este periculos. Iar eu am aflat asta pe pielea mea.

     Desigur că mi-aș fi dorit să se termine altfel acea dimineață din apartamentul lui de acum o săptămână, nu cu mine dată afară ca un câine. Asta după ce aproape l-am pocnit, dată fiind panica și anxietatea ce au pus stăpânire pe mine.

     Încă de atunci ne-am evitat, eu l-am evitat. La firmă m-am ascuns de el, iar orele de la universitate au fost atât de scurte încât abia dacă am apucat să îl privesc cum trebuie.

     Însă nu a ratat nici cea mai mică oportunitate de a mă lua peste picior și a mă face de rușine în fața celorlalți studenți, spunând că nu sunt încă suficient de pregătită pentru examenele finale.

     La naiba cu tine, Rider.

     La firmă se pare că mi-a luat toate îndatoririle, iar cei de acolo deja mă privesc ca pe o ciudată. Face tot ce îi stă în putință pentru a scăpa de mine, și a naibii să fiu dacă voi accepta o asemenea umilință.

     De aceea am decis să îi pun capăt înainte de a ajunge prea departe. Și uită-mă aici, fiind pregătită pentru refuzul din partea mamei. I-am cerut în urmă cu câteva zile să îmi transfere o sumă de bani, și asta doar pentru a începe să îi înapoiez lui. Urăsc să fiu datoare cuiva, mai ales lui Julian.

     — Nu mai tremura, femeie, îmi spune amuzată Lisa.

     Suntem amândouă în fața bancomatului, așteptând ca două proaste confirmarea că banii au fost virați. Mama nu a fost prea fericită cu cererea mea, însă nici nu a comentat prea mult.

     — Vreau să scap de el, Lisa, nu îl mai suport, îi spun sincer, deja obosită de întreaga situație.

     — Știu, dar tot îl vei mai suporta încă jumătate de an până terminăm.

     Sunt conștientă și de asta, și doar sfinții știu cât de tare îmi doresc să se încheie totul și să nu îi mai văd fața. Poate așa scap și de sentimentele pe care le nutresc pentru el.

     — Puteam să supraviețuiesc și fără să îmi aduci aminte de asta, îi răspund, dându-mi ochii peste cap.

      Tresar în momentul în care bancomatul scoate un zgomot infernal, anunțând și un mic mesaj pe ecran. Sunt nevoită să mă apropii, dat fiind faptul că sunt aproape chioară, și zâmbesc ca o nebună când văd confirmarea.

Nebuna din viața meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum