Pentru Maya Miller, cea mai problematică și ciudată studentă în viață, lucrurile iau din nou o întorsătură neașteptată.
Rămasă șomeră în toiul iernii, Maya se vede obligată să își falsifice CV-ul pentru a se angaja la singura firmă de publicitate c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dacă știam că mă va bate la cap pentru prostia mea, nu mai ieșeam din casă.
Dacă știam că îmi va sufla în ceafă timp de două săptămâni, mă îngropam singură în zăpadă.
Însă mai repede scapi de o invazie de zombi decât de Julian. Încă din ziua în care m-a găsit rătăcind după el pe furtună, stă după fundul meu, de parcă s-a lipit de mine cu adeziv. Au trecut atâtea zile de atunci, mi-am revenit complet, universitatea a început, iar toata lumea se pregătește pentru examenele de sfârșit de semestru. Dar nu și eu, pentru că nu o pot face când Julian stă la mai puțin de un metru de mine.
— Puteai să alegi orice altă masă, îi șoptesc enervată. Și de când corectezi tu lucrări la bibliotecă?
Sunt atâtea mese libere, iar el a ales să se așeze lângă mine. Fix lângă mine. La naiba cu tine, Rider.
Încerc pe cât posibil să nu atrag atenția asupra mea, însă este greu când un profesor stă lângă tine, atât de calm de parcă nu tot campusul vorbește despre el.
— Nu, Maya, răspunde simplu cu ochii încă în lucrări. Nu puteam.
— Sper să-ți cadă o mână.
— Taci, Miller.
Da, păi alte cuvinte nu mai avem în vocabular. Știe doar să mă reducă la tăcere, și o face doar cu simpla sa prezență. Deși gura mea o ia mereu pe dinainte și îl atacă indiferent de situație, Julian doar mă privește urât și gata.
O să înnebunesc. În curând o voi lua cu adevărat razna, asta dacă el decide să mai stea mult timp pe lângă mine. Deja m-am săturat să răspund la toate acele întrebări legate de noi doi, nu vreau să se ajunga și mai departe.
Unde mai departe când el este decanul facultății?
Bravo, Maya! Te-ai găsit cui să-i porți sâmbetele.
Îmi întorc atenția către laptop unde mă chinui să rezolv testul la matematică. Și ar fi destul de ușor, asta daca nu aș fi praf la această materie. Iar Julian știe asta, pentru că mai nou este la curent cu toate notele și performanțele mele.
— Te uiți la ecranul ăla ca la mașini străine, vorbește din nou, făcându-mă să îmi ridic privirea.
Îl găsesc privindu-mă cu atenție. Mă încălzesc deodată, fiind incapabilă de a mai forma o propoziție.
— Huh?
— Pământul către Maya, își flutură o mână prin fața mea. O să te dau cu capul de masa asta dacă nu îți revii.
— Neinteresant, plescăi plictisită.
Sunt plictisită pentru că matematica nu reprezintă deloc un subiect interesant pentru mine. În schimb bărbatul din fața mea, da. Și dacă tot a luat decizia de a sta după fundul meu, măcar să îl enervez suficient de tare încât să mă lase în pace.
