Addicted (Z.M)

Capitolul 18

Ma simt ciudat. Sunt singura intr-un loc necunoscut si dintr-un oarecare motiv nu ma pot misca. In jurul meu nu pot deosebi forme clare ci doar umbre. Imi cobor privirea si observ ca nu sunt legata nici la maini nici la picioare, atunci de ce naiba nu ma pot misca? Un zgomot brusc si aparent incet, ma face sa tresar. Nu vad la asemenea distanta, dar stiu sigur ca acel obiect se misca; vine spre mine. Cu cat e mai aproape se aude si ecoul unor pasi abia tarati.

Imi mijesc ochii surprinsa cand imi dau seama ce era, sau mai bine zis cine era... acum ii puteam distige trasaturile perfecte. Imbracat in vesnicii sai blugi negri si un tricou alb, isi tine capul in jos ferindu-si, astfel privirea de mine. Parul ii era ciufulit si dezordonat. Vreau sa ajung la el,dar nu ma pot misca. Muschii bratelor par ca sunt ca de gelatina si nici macar un deget nu pot ridica.

-Zayn, nu ma pot misca...

Strigatele mele par ca nici macar nu au fost scoase, caci el nu reactioneaza. Incep sa ma agit , dar aparent nu fac nicio miscare. Inima imi pulseaza de doua ori mai tare si imi simt sangele circuland aler prin vene.

-Ajuta-ma Zayn, la naiba! De ce nu te uiti la mine? continui sa strig.

Corpul incepe din nou sa i se miste, dar capul ii este inca plecat. Si mai este ceva. Felul cum se misca pare atat de necaracteristic lui. El intotdeauna paseste hotarat si curajos indiferent de ce-l asteapta in fata. Acum... acum picioarele abia i se tarasc pe pamant si bratele ii flutura pe langa corp. De fapt intreg corpul i se balanseaza in stanga si in dreapta, de parca ar depune cel mai mare efort din lumea pentru a face doar acei cativa pasi. Se apropie de mine, iar eu habar nu am ce are de gand.

Cand in sfarsit ajunge langa mine capul i se ridica brusc si eu inlemnesc. Inima parca imi sta pe loc si odata cu imaginea din fata mea uit sa mai respir. Nu... nu el. Fata lui perfecta este plina de vanatai si zgarieturi, la fel si bratele tatuate, iar o rana adanca ce sangereaza este vizibila pe fruntea lui. Nu-mi vine sa cred, dar aceea e clar, urma lasata de un glont. Firisoare de sange i se scurg pe fata si ochii ii sunt inlacrimati in timp ce ma privesc fix. Mai ramane in picioare o secunda dupa care corpul i se prabuseste la pamant fara viata. Ochii ii sunt acum inchisi si tricoul este patat de sange. Lacrimile se strang in jurul ochilor mei si incep sa curga necontenit.

-Nu... strig si pare ca nici macar nu am scos un sunet. Mai incerc odata, dar imi dau seama ca nu pot sa vorbesc, sau cel putin nu in exterior caci cuvintele si tipetele mele rasuna in interiorul capului meu.

Incerc sa ma asez cumva langa el, dar nu pot! La naiba! Nu-mi pot misca mainile si picioarele. De undeva se auze o voce groasa care rade infundat. Ce naiba? Un alt sunet se aude si imi dau seama imediat ce a fost... o impuscatura.

Ochii mi se deschid in sfarsit si ma ridic ingrozita in sezut. Sunt transpirata si inima pare ca imi bubuie in piept. Imi duc usor mana la piept incercand sa-mi linistesc bataile accelerate. Fire de par imi stau lipite de frunte din cauza sudorii din urma acestui cosmar groaznic. Imi trec usor mana tremuranda peste fata si imi dau seama ca obrajii imi sunt umezi. Arunc o privire in jurul meu si realizez ca sunt acasa, in pat. Asternuturile patului sunt facute ghemotoc intr-un colt. Afara e deja lumina si razele timide de soare se intrepatrund prin draperii. Imi pun fata in palme expirand si inspirand regulat. Totul a fost un vis... doar un vis.

Alarma telefonului ma face sa tresar si dupa ce o opresc ma dau jos din pat si pasesc catre baie. Am nevoie de un dus. Pornesc robinetul si astept. Intre timp imi dau jos tricoul larg si negru al lui Zayn, impreuna cu lenjeria intima. Intru in apa calma si relaxanta. Muschii incordati dupa o noapte asa de agitata se relaxeaza imediat ce simt caldura placuta a apei.