Addicted (Z.M)

Capitolul 7

        Cabinetul doctorului Green e foarte ciudat... In primul rand eu ma asteptam ca doctorul Green sa fie un el, dar se pare ca de fapt este o femeie. Este bruneta cu ochii albastrii, inalta si destul de frumoasa. Nu cred ca are mai mult de douazeci si cinci de ani. Incaperea este decorata intr-un stil unic, ce-ti inspira pace, liniste si calm. Pe pereti sunt atarnate tot felul de planse cu privire la psihologia umana si cateva citate ale unor psihologi celebri. O biblioteca mare adaposteste zeci de carti de toate dimensiunile.

        Biroul este plin de poze si obiecte menita sa-ti capteze atentia sau sa ti-o distraga, depinde de situatie. In camera sunt doua fotolii din piele alba si in mijlocul lor o canapea de aceeasi culoare. In fata acestora se afla o masuta de cafea din sticla. 

        Doctor Green sta asezata pe scaunul mare si confortabil din piele neagra, notandu-si cate ceva pe o foaie. De cand ma aflu aici, adica de aproximativ zece minute, nu a scos un sunet, ma intreb cat mai trebuie sa astept, devine enervant.

        In sfarsit isi ridica capul din hartoage si ma priveste zambind. Ma bucur ca sunt doar eu si cu ea in camera. Mama si tata au vrut sa vina cu mine, dar am insistat sa fiu singura. Deja i-am ingrijorat foarte mult.

        -Deci, Jessica― incepe bruneta sa vorbeasca cu o voce cristalina si dulce― am inteles ca suferi de depresie, corect? incuviintez din cap privind-o oarecum agitata.

        Apuca un carnetel si un pix gata sa noteze cate ceva.

        -Bine, pentru inceput, vreau sa fi sincera cu mine, te rog sa nu-mi ascunzi nimic si sa incerci sa fi cat mai concisa, bine?― incuviintez intelegatoare― Spune-mi care crezi ca este motivul depresiei tale, ce te-a facut sa te opresti din lucrurile pe care le faceai cu atat de multa usurinta cum ar fi alimentatie, spre exemplu?

        Nu sunt sigura ca ar trebui sa-i spun acestei necunoscute despre relatia mea cu Zayn. Nu ma pot destainui cuiva in care nu am incredere. Ezit sa raspund saltand din umeri, prefacandu-ma ca nu stiu. Doctora ofteaza.

        -Uite Jessica, tot ce-mi vei povesti va ramane intre noi, intelegi, ca un secret de confesiune. Eu sunt aici sa te ajut sa treci peste acest moment mai dificil si daca cooperezi fi sigura ca vei deveni din nou tu cea de dinainte, trebuie doar sa vorbesti cu mine. Considera-ma prietena ta, vreau doar sa te ajut!

        Sunt confuza. As vrea sa ma descarc cuiva, dar nu sunt sigura. Nu am mai vorbit cu nimeni despre asta, doar cu Kate, dar nici ei nu i-am spus totul detaliat. Expir si deschid gura, dar nu stiu cum sa incep. Privirea mea o cauta pe cea a femeii din fata mea. Albastrul acela imi trasmite caldura, sinceritate si compasiune.

        -Un baiat! spun cu jumatate de gura.

        Doctor Green afirma scriind ceva pe foaia alba a carnetelului. Imi face semn cu capul sa continui.

        -Am fost impreuna timp de aproximativ trei ani, in vacanta aceasta de vara a plecat doua luni la tatal sau in New York apoi cand s-a intors era cu totul alt om. Ne certam foarte des pana cand el a decis ca ne-ar fi mai bine amandurora daca ne-am desparti, in acel moment eram suparata si nervoasa pe el asa ca gura m-a luat pe dinainte si i-am strigat ca da, ne-ar fi mult mai bine, dar apoi...

        Ma opresc, nu doream sa continui, imi era greu sa vorbesc despre el. 

        -Ai regretat! aud vocea deductiva a doctoritei. Aprob tacuta― Continua te rog! 

        -Am inceput sa regret tot mai mult, eram geloasa de fiecare data cand il vedeam cu alte fete, la scoala, si ma enerva atunci cand nici macar nu ma baga in seama, de parca nici nu as fi existat. Atunci a inceput sa-mi scada pofta de mancare, iar noaptea ma gandeam doar la el in loc sa dorm, sau cand dormeam visam tot timpul...