Addicted (Z.M)

Capitolul 20

De cateva ore bune sunt tinuta inchisa in camera aceasta goala fara sa mi se spuna nimic. Imi e foarte teama pentru Zayn, nu vreau sa pateasca nimic. Scott mi-a spus tot ce urma sa se intample. Cursa aceea era sinucidere curata si oricat de multa incredere oarba as fi avut in Zayn, imi era teribil de frica sa nu pateasca ceva. Nu pot sa traiesc fara el si nu-mi pot imagina cum ar fi viata mea fara prezenta lui constanta in ea. De parca nu era de ajuns ca nu aveam ce sa fac intr-o camera asa intunecata si lipsita de orice fel de mobilier sau aparat, mai sunt si legata la maini si picioare. Nici daca as vrea nu as putea sa scap de aici cand stiu ca am doua gorile in fata usii.

Dupa minute in sir in care ma holbam pe pereti facandu-mi tot felul de scenarii in minte, usa s-a izbit puternic de perete. Scott intra in camera tinand in mana o sticluta si in cealalta o batista alba. Oh, nu, nu, nu! Inmoaie materialul cu substanta din sticluta si fara sa pot sa ma apar sunt prinsa de ceafa si sufocata cu aceea substanta ce ma poarta din nou catre lumea intunericului.

**

Imi simt pleoapele grele si corpul molesit. Totusi nu mai simt duritatea funiilor cu care eram legata. Probabil s-au gandit ca nu as putea sa scap daca sunt adormita, asa ca m-au dezlegat. M-am foit si ceva nu era in regula. Salteaua pe care statusem in aceea camera parea mult prea confortabila si in plus mai era si parfumul acela...

Mi-am deschis ochii clipind des si m-am ridicat pe coate. Nu-mi vine sa cred. Sunt acasa. In dormitorul meu si al lui Zayn. Este noapte si destul de intuneric, dar pot distinge cu ajutorul luminii provenita de la luna detaliile camerei. Este asa cum am lasat-o. 

Aproape ca am un stop cardiac si ma pregateam sa tip cand o mana mi s-a asezat pe coapsa. Asta inainte sa observ tatuajele de pe ea. Cand mi-am ridicat privirea inima mea a revenit din nou la viata. Zambetul sau larg imi era suficient cat sa traiesc fara alte nevoi. As putea sa stau o vesnicie doar privindu-i zambetul. Totusi nu ma pot abtine sa nu tip in gura mare:

-Zayn, te-ai intors! 

Il iau in brate lipindu-mi obrazul de pieptul sau tatuat. Cat de mult mi-a lipsit parfumul asta si caldura pielii lui. Mana s-a imi mangaie parul lin si cealalta este asezata pe una din fesele mele. Perversul asta nu poate sa se abtina niciodata, dar acum nu-mi pasa decat de faptul ca e aici.

-Bineinteles ca da! Ti-am promis ca ma intorc. Nu am de gand sa te mai parasesc vreodata iubito, baga bine la cap! Singura cale prin care poti scapa de mine e sa ma omori.

Ma stramb la el si ii prind buzele intr-un sarut plin de dor. Imi raspunde in acelasi fel muscandu-ma de buze si gemand cand eu imi trec limba peste ale sale. Tresare si intr-o secunda se invarte si eu ajung sub el. Nu observasem ca atunci cand m-am trezit nu mai purtam hainele de acum doua zile ci doar un tricou alb si larg de-al sau. Asta inseamna ca el m-a schimbat? Desi sunt perfect constienta ca nu am nimic din ce nu a mai vazut pana acum, gandul ca ma vazut goala imi provoaca o roseata usoara in obraji. 

Gura sa imi alinta gatul si eu gem incontrolat. Am sa-i pun multe intrebari legate de cursa aceea, sa fie clar ca nu am uitat nici de promisiunea pe care mi-a facut-o cand a plecat. Dupa o sesiune lunga de sarutari, tachinari si gemete din partea noastra ne oprim fiind obositi pentru a mai continua. Stateam cu capul pe pieptul lui Zayn si ma jucam cu degetele, trasand conturul tatuajelor sale. Una din mainile sale era pe talia mea tinandu-ma strans langa el, iar cu cealalta se juca in parul meu. Am oftat sarutandu-l pe piept.