Addicted (Z.M)

Capitolul 8

        In sfarsit astazi plec din spitalul acesta. Desi a trecut doar o zi si jumatate, simteam ca o sa innebunesc daca mai stateam inchisa intre acesti patru pereti. Doctor Green spune ca am nevoie de cateva sedinte psihilogice, dar asta nu necesita internarea mea. Spunea ca depresia mea nu a ajuns la un punct grav, deci nu e nevoie sa fiu supravegheata douazeci si patru de ore din douazeci si patru.

        O asistenta intra si imi scoate perfuzia. In urma acestui mic ac ramane o urma rosie dar nu foarte vizibila. Imi lasa pe noptiera o tava cu mancare, dar nici macar nu vreau sa ma uit la ea. Mi se face scarba. Mancarea din spital e groaznica.

        Harry intra pe usa cu un zambet mare pe fata. Tine un trandafir alb in mana pe care mi-l inmaneaza imediat. Il accept inspirandu-i aroma. Cretul se aseaza langa mine si ma saruta incet pe obraz. Mana sa o cuprinde pe a mea si o strange usor. Cred ca el e cel care ma sustine cel mai mult in chestia asta, chiar si mai mult decat Kate, nu stiu de ce, dar el reuseste sa ma binedispuna mereu. Imi da parul de pe fata si ma priveste cu zambetul pe buze. Stiu ca el e diferit de Niall si Louis. Totusi nu inteleg de ce sta cu ei? Mi-a spus ca nu se intelege asa de bine cu ei, si chiar si cu Zayn, atunci de ce continua sa stea pe langa ei?

        Mama m-a sunat si mi-a spus ca ea si tata vor lucra pana tarziu si nu ma pot insoti acasa de la spital, asa ca l-am rugat pe Harry sa ma conduca. A fost mai mult decat incantat. Dupa ce am ajuns acasa, el a plecat si eu am fugit sus in camera mea aruncandu-ma istovita in patul meu. Casa dulce casa, ce dor mi-a fost de tine. Ma intorc pe o parte si dau cu nasul de uriasul urs panda de la Zayn. Se pare ca mama mi-a facut curat in camera in lipsa mea caci eu il indesasem intr-un colt ascuns si retras al dormitorului. Imi trezeste prea multe amintiri. Il iau in brate si strangandu-l puternic inca simt aroma lui. Sunt dependenta de acest miros.

                                                                                ***

        Niste zgomote si tipete ma trezesc din somnul meu adanc. Dau de o parte ursul de plus cu care adormisem in brate si ma duc la usa. O deschid incet si ma indrept catre scarile ce duc la parter. Tipetele se aud de acolo si dupa voce parea sa fie tatal meu, pe masura ce coboram fiecare treapta, incercand sa nu fac mult zgomot, tipetele erau amplificate de niste suspine. Cineva plangea. Mama? Ma ascund in spatele unui perete si ascult tacuta cu inima cat un purice.

        -M-am saturat de atatea facturi! M-am saturat de familia asta, acum mai nou ne trebuie bani si pentru Jessica! De unde sa scot bani si pentru asta?Tu nu faci nimic! tipa tata si isi tranteste pumnul de masa. 

        -E fiica ta, macar atat ai putea face pentru ea, dar tu te gandesti doar la nenorocita ta de amanta, la ea merg toti banii tai, asa ca nu-mi spune mie de bani! striga si mama printre suspine.

        Inghet complet. Amanta? Tatal meu, eroul meu, are o amanta, iar mama stie? Cum se poate asa ceva? De cat timp imi ascunde asta? Si mai important de ce mama accepta asta? Ratiunea ma loveste ca o piatra ascutita facandu-ma sa inteleg. Pentru mine. De aceea. Dorea sa traiesc intr-un mediu normal. Sa cresc cu un tata alaturi. Ma simt ca o povara. Se cearta pentru bani, bani pe care trebuie sa-i dea pe spatele meu, eu sunt de vina, din nou eu. Dezamagesc si pierd toate persoanele la care tin pe zi ce trece. 

        Lacrimile imi curg siroaie si ma intreb cat mai au pana seaca si acestea. Nu o sa mai am nici acest drept de  a ma descarca prin plans. Apuc cu grija setul meu de chei din suportul de pe perete si ies inainte sa mai aud si alte marturisiri de la parintii mei. Alerg pana in statia de autobuz. Imi sterg lacrimile cu maneca bluzei mele albastre. Exista un singur loc unde m-as putea duce pentru a fi singura pentru o vreme.