Addicted (Z.M)

Capitolul 22

Nu-mi vine sa cred. Ciesc si recitesc de un milion de ori foaia din mana mea si nu-mi vine sa cred. Postasul a adus-o acum cateva minute si de atunci tot imi plimb ochii peste ea. Saracul Zayn sta pe canapea intr-un colt asteptand sa-i spun despre ce e vorba. Imediat ce am vazut ca plicul este de la Universitatea din Anlia am insistat sa citesc in intimitate asa ca nu stie inca ce se intampla. Impaturesc frumos hartia pe care am de gand da o inramez desigur, apoi ma intorc catre el. Imi intind bratele spre el exact ca un copil mic. Pe el il bufneste rasul si ma trage in poala lui. Mai e putin si trebuie sa plecam la scoala, azi avem primul examen final si nu vreau sa intarzii, dar totusi parca as mai sta putin in bratele lui.

-Deci imi spui si mie ce s-a intamplat, de ce esti asa fericita? ma intreaba sarutandu-mi tampla.

Zambetul mi se largeste si mai tare. Inspir si apoi incep:

-Acum ceva timp am aplicat la o facultate din Anglia si...

Zayn devine dintr-o data serios.

-Si? maraie pe un ton jos.

Asta nu-i un semn prea bun.

-Si am fost acceptata! strig si il strang in brate, dar el nu se clinteste din loc. Ma retrag si inghit in sec cand il vad incruntat si citesc furia in ochii lui frumosi. Deschide gura si apoi o inchide inapoi. Isi apleaca privirea si ma da jos din bratele lui.

-Ma...ma parasesti? intreaba si imi vine sa plang auzindu-i vocea atat de sugrumata, exact ca a unui copil.

-Ce? Nu, Doamne fereste, de unde ti-a venit ideea asta? strig infricosata si ii prind fata in palmele mele.

El clipeste des si apoi fixeaza cu privirea hartia din plic pe care o abandonasem pe masuta de cafea. Oh, Doamne, crede ca...

-Zayn cum poti sa crezi ca te-as parasi pentru asta, spun indicand hartia. Sti foarte bine, sau ar trebui sa sti ca tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Nu as putea sa ma despart niciodata de tine, iubitule. Eu aveam in minte alt plan... credeam ca vom pleca impreuna, adica m-am saturat de orasul asta pana peste cap, am avut atatea peobleme, aici aproape ca te-am pierdut definitiv! Vreau sa plecam impreuna, sa incepem alta viata si sa fim fericiti, tu nu vrei asta? spun cu lacrimi in ochi.

Imi pune palmele peste obrajii mei si ma apropie de el. Imi saruta fruntea dulce si zambeste. Cred ca asta inseamna ca l-am convins. Stiam eu ca va zice da.

-Merg cu tine pana la capatul Pamantului si inapoi, daca trebuie! Dar...

Oh, nu, acel "dar" nu suna prea bine.

-Dar ce? il presez.

Isi fereste privirea de a mea.

-Eu...toate legaturile mele sunt aici Jess, ce voi face eu in Anglia, ha? Nici macar nu m-am gandit la ce facultate sa merg si...

Mi-am apasat degetul pe buzele lui fcandu-l sa taca.

-O sa gasesti tu ceva sunt sigura. De exemplu, la inceputul liceului iti placea sa desenezi si chiar te descurcai, de ce nu mergi la ahitectura? Sau, nu stiu, te descurci cu banii si iti place sa-i ai, incearca finantele... impotant e sa fim impreuna iubitule, rezolvam totul intre timp.

Paru ca se gandeste cateva clipe si apoi ofta.

-Ce m-as face eu fara tine?! Bine, o sa incerc sa caut ceva, acum hai la scoala daca vrei sa mai dai examenul ala! spune si radem amandoi iesind din casa. Intram in masina si Zayn conduce relaxat pana la scoala, iar eu imi tin mana peste a lui in timp ce manevreaza cu usurinta schimbatorul de viteze.

Ajungem la scoala intr-un timp relativ scurt. Ne-am intalnit cu Kate si Liam in curtea liceului. Se tineau de mana si zambeau amandoi.

-Voi doi...