An Unusual Life

Capitolul 14

Mi-am deschis incet ochii uitandu-ma prin camera. Clipesc de mai multe ori ca sa nu mai vad in ceata si pentru a ma putea obișnui cu lumina. După ce am vazut mai bine lam vazut pe doctor cum vroia sa ma deconecteze de la aparat. Lam prins de mana apoi lam împins el căzând pe jos.
- Tu!!! Tu nu trebuia sa fi in viata!! M-am asigurat sa mori si tot nu ai murit???
In acel moment m-am ridicat din pat si am sarut pe el. Am inceput să-l lovesc cu toată puterea. El s-a transformat intr-un lup ?!?! Îmi fine... A sărit pe mine si a inceput sa ma zgârie cu laboauele lui imense si sa ma muste. Mi-am luat si eu forma mea de lup si surpriza,surpriza eram mai mare decât el si ce mișto!!! Aveam blana de un albastru foarte închis, iar ochii îmi erau de un alb intens. Nu am mai stat pe gânduri si am atacat. Am dărâmat noptiera am făcut salonul praf. Alarma a inceput sa sune de la aparate pentru ca nu mai eram conectata la ele si mai mulți doctori au intrat in salon. S-au transformat si ei in lupi si au incercat sa ne imobilizeze dar au fost aruncați in toate partile. Atunci Alpha adica Jacob a intrat in fuga in salon. In spatele lui era toată haita. Se uitau înspăimântătoare la noi mai ales la mine pentru ca nu puteau sa-si dea seama cine sunt. Eu nu i-am băgat in seama si am continuat sa ma învârt in cerc. Eram atenta la doctorul ala idiot sa vad ce mișcare va face.
Jacob: BETTY!!!
A fost îndeajuns să-mi intorc privirea către Jacob încât doctorul nebun sa ma atace. Neam rostogolit si am ieșit prin perete. Am fost izbită de acel perete,iar ghiarele lui miau străpuns burta. Abea daca reușeam sa respir. Cand Jacob la vazut put si simplu a încremenit la fel si restul haitei. In acel moment i-am tras una si am reusit sa fug. In urma mea am lăsat o dara imens de sange. Il vedeam cu coada ochiului cum aleargă ca un nebun sa ma prindă, dar norocul meu ca Jacob era in spatele lui si i-l incetinea. Cand am ieșit din spital am inceput sa alerg tot mai tare. Ma îndreptat spre padure pentru a pe acolo ajungeam cel mai repede acasa. Am ignorat durerea si am băgat sprintul. In urma mea am lăsat ca un linie plină cu sange care mai si ardea. Era o dara de foc doar ca focul nu era roșu ca sângele ci era albastru. I-am vazut si pe restul in spatele meu acasa ca am mai incetinit. Cand am ajuns in fata casei m-am oprit si m-am trantit pe iarba. Eram extenuata.
Jacob: Betty...
- Hmm?
Jacob: Betty trezește-te.
- Am adormit?
Jacob: Da. Te-ai trantit pe iarba aia si ai adormit instant.
- Hahaha....
Jacob: Deci... Nici un buna dimineata? Nici un te iubesc?
- Hahaha !! Buna dimineata.
Jacob: Si.....?
- Te iubesc...
Jacob: Ce?? Nu am auzit.
- Surdule ! AM SPUS TE IUBESC!
Jacob: Asa mai merge.
- Pai noapte buna eu ma culc la loc.