.
.
tu
(cel care nu mi-ai mângâiat
părul pământiu,
nici pielea uscată,
dar mi-ai îmbrățișat inima
cu căldură;
doar tu,
care ai adus zâmbete
ascunse sub mască
și dansuri din gene
și salturi ale inimii...
oh, tu,
care te ascunzi după
încruntături arogante,
zâmbet luciferic
și alte secrete ciudate)
nu da drumul
acelei strângeri
care-mi ține inima
deasupra mării turbate.
ci poartă-mă cu tine,
să îți mulțumesc
mereu,
la rău și la bine.
da tu,
tu, străine.
CITEȘTI
Orbi goi
PoetryAm adunat cuvinte goale într-o carte pentru orbi. „Numai tu m-ai orbit, căci mai văd doar infinit și în infinit mă pierd... tu ești infinitul."
