Orbi goi

doi oameni noi

:
•
:

ai avut grijă de ea.
parcă mă-ngrijeai pe mine.
căci fiind așa atent,
răspândești în jur doar bine.

ochii tăi în ochii ei,
ochii mei pe tine.
mâna ta în jurul ei,
eu rece, dar bine.

și când i-ai șoptit ușor,
gândul meu la tine.
chiar de nu te mai aud,
vocea ta e-n minte.

„ai de gând să pleci?”
„ți-e frig?”
„ce ai mai făcut?”
„ești bine?”

toate câte mă întrebi...
oare ții la mine?

pentru că iar mă trezesc,
visul meu nu ține.
știi bine c-am suferit,
erai lângă mine.

să nu faci ce mi-a făcut,
nu mai vreau ruine.
nici ca ea nu vreau să fiu,
să mă țin de tine.

mai bine să îmi revin,
stai să se termine.

și apoi, doi oameni noi,
zile prea puține,
să pășim, cum vom putea,
tot înspre mai bine.