.
.Cu pieptul greu de patimi
Și-o rană rea,
Privesc jos la pământul
pe care-naintez fără putere.O Voce se aude de-undeva:
Astăzi de pot ierta, iubita mea.Scutur din capul greu.
Cum pot să cred așa ceva? Cum pot să scap de vina grea?
Așa ușor să fie?
Nu, nici gând.
Povara-i mare și-un mare preț ar fi de dat.
Dar l-am plătit deja.
Aceeași Voce caldă-mi amintea.
Așa e, l-ai plătit, dar eu, iar m-am întors la lanțul greu...
Și încă te aștept, iubita mea.
Pentru a câta oară tot aștepți? Renunț-odată.
Nu mă vezi? Sunt plină de moloz, rănită grav și bubele-mi au cangrenat.De ce mă vrei?
Nu vezi?
Sunt în păcat.
Dar încă pot să te salvez, iubita mea.
Dacă tu vrei, nimic nu-Mi stă în cale.
Aruncă azi la crucea Mea povara ta
Și vei primi salvare.Și pieptul mi s-a spart de lacrimi
Iar în suspine-am lăsat jos tot greul meu.De azi vreau să rămân așa: tot liberă mereu.
CITEȘTI
Orbi goi
PoetryAm adunat cuvinte goale într-o carte pentru orbi. „Numai tu m-ai orbit, căci mai văd doar infinit și în infinit mă pierd... tu ești infinitul."