1.

107 5 0
                                    

Mi-am luat țigările de pe noptiera de lângă patul îngust din camera de cămin și cu gândul la cele întâmplate în urmă cu ceva timp îmi aprind o țigară trăgând cu poftă din ea.

- Mâine o iau de la capăt! Spun cu voce tare, dar nu avea cine să mă audă deoarece era vacanță și colegele mele erau acasă de sărbători.

Sunt mai mereu singură. Nu vreau să-mi fac prieteni, nu prea am încredere în oameni, am o singură prietenă care este în aceeași clasă cu mine. Ne-am împrietenit în clasa a noua, adică acum patru ani! Este ultimul an de liceu și abia aștept să plec din orașul ăsta mic.
Am crescut la țară și la liceu am optat pentru o cameră la cămin părinții mei fiind prea săraci să-și permită o chirie.

Prietena mea, Sorina, este din acest orășel și bineînțeles că locuiește cu părinții. Sunt oameni modești și foarte primitori. Mereu mă invită la masă sau să mai rămân la ei peste noapte. Acum sunt toți plecați la bunicii lor, iar eu am preferat să rămân în cameră pentru a mă întâlni cu Răzvan, profesorul meu de limba engleză. Este tinerel și foarte frumos. De jumătate de an ne întâlnim în fiecare weekend pentru că atunci sunt singură în cameră.

Înaintea lui am mai avut doi parteneri, dar nu m-am atașat de niciunul. Cel care m-a dezvirginat s-a transferat la un alt liceu într-un oraș mult mai mare.

Sunt o persoană mult prea rece, nu mă implic în nimic, mai ales în relații. Sunt mult prea tânără pentru a suferi din dragoste, am timp să o fac și pe asta. Momentan trăiesc clipa, mă distrez și iau totul exact cum vine.

Mă axez pe școală, vreau să ajung cineva și să-mi permit orice în viață. Mereu mi-a plăcut să desenez și m-am hotărât să urmez facultatea de arhitectura.

Bătăile ce se aud la ușă mă scot din gândurile mele.

- Ce zici, frumoasa Karina, mă primești aici la noapte? mă întreabă Răzvan când deschid ușa.

Deschid larg ușa în timp ce mă dau puțin într-o parte pentru ai face loc să intre.

- Dimineață la prima oră te faci invizibil când apar femeile de servici? îl întreb ironic.

- Nu, raman aici până mâine noapte!
Mă prinde din spatele coapselor obligându-ma să-mi incolacesc picioarele în jurul lui.

Este foarte înalt și bine proporționat. Are douăzeci și opt de ani, dar nu are o relație cu nimeni. Mi-a spus că sunt prima elevă după care i-au fugit ochii. Este foarte deschis la orice subiect și-mi povestește foarte multe întâmplări comice din timpul facultății și nu numai.

- De ce te riști chiar așa?
- Nu este nimeni pe aici, numai amărâtul de portar care mereu doarme. Și am urcat pe scările din spate, dacă e ceva sunt oricum profesorul de serviciu, pot spune că s-a auzit un zgomot ciudat din cameră! zice el în timp ce-mi mușcă buza inferioară.
- Hmm!! Cred că se vor auzi cât de curând.

Îmi strivesc buzele de ale lui, ne căutăm limbile excitati și ne auzim imediat gemetele unul la altul. Mâna lui coboară pe un sân, iar cealaltă este deja între picioarele mele larg depărtate. Își înfige un deget în mine, iar eu îmi ridic și-mi arcuiesc spatele cu dorința de mai mult, îmi prinde pe rând sfarcurile exicitate cu dinții și mai introduce un deget. Eu gem mult prea tare, iar Răzvan este nevoie să-mi astupe gura cu a lui. Ne sărutăm dezordonat și cu dorință.

- Te vreau în mine, îi șoptesc printre săruturi.

Imediat simt cum rămân goală, dar mă umple cu toată lungimea lui. Îmi ridică picioarele pe umerii lui lati și mă pătrunde cu forță.

- Mai tare! urlu de plăcere și-mi dau capul pe spate.

Toată noaptea ne-am oferit plăcere unul altuia până când și soarele ne-a fost martor la păcatele noastre.

- Este nouă deja.
- Mi-e somn!
- Dormi, Karina!

Asta și fac. Intru în lumea viselor.

- Ești pregătită de școală? aud vocea Sorinei.
- Sigur că da! Avem engleză prima oră, spun râzând puternic.

Sorina știe ce se întâmplă între mine și profesorul nostru. Când i-am mărturisit parcă nu-i venea să creadă, dar a fost atentă la noi în timpul orelor și mi-a recunoscut că este un bărbat frumos.

- Bună dimineața și an nou fericit vă doresc, spune domnul profesor Răzvan.
Toată lumea îl saluta și îi întorc urarea. Unele colege salivează după el, este chiar frumos, are ochii verzi și buze pline, un par negru și mereu răvășit. Are câteva tatuaje care i se observă doar dacă ridică mânecile cămășii cu care ne-a obișnuit. Mereu este în blugi și cămașă.

Eu cu Sorina începem să vorbim despre ce a făcut ea pe la bunicii ei, mai nerăbdătoare fiind să-mi povestească despre un băiat ce l-a întâlnit acolo și el fiind tot la bunicii lui pentru sărbători.

- Karina, hai la tablă!

Îmi ridic privirea nedumerita.

- Vei avea o dictare, pedeapsă pentru neatenția ta, spune el ridicându-și un colț al gurii.

Pufnesc nervoasă și mă ridic destul de lasciv din bancă. Se aude un fluierat din spatele clasei și o tuse.

- Claudiu și Rareș, treceți și voi! zice nervos Răzvan.

Se apropie de mine cu mâinile încrucișate la piept și privirea foarte serioasă.

- Deseară vei plăti pentru asta!! spune cât să aud numai eu.

Chicotesc și apoi înghit în sec.

În ritmul ăsta trece și al doilea semestru. Eu continuând să mă întâlnesc cu profesorul meu și el tachinandu-ma cu fiecare ocazie.
Dar, până la urmă toate au un final și al nostru a venit.
Eu am plecat acasă sa-mi petrec vara alături de părinții mei și pentru a mă pregăti de primul an de facultate.
Am optat pentru un oraș foarte îndepărtat de satul meu natal, așa că profit de părinții mei din plin. Îi iubesc enorm și mereu le mulțumesc pentru toate sacrificiile făcute.

- Ne auzim la telefon, le spun părinților cât îi îmbrățișez și-i sărut pe fiecare obraz. Vă iubesc!
- Și noi te iubim, scumpa noastră!

Timpul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum