27.

36 2 0
                                    

Dis de dimineață, char dacă suntem obosiți, ne trezim să bea Răzvan o cafea? Eu am renunțat la fumat și de la cafea mi-e greata.
-Cred că își vor da seama..
-De ce crezi asta?
-Eu fumam mult..
-Le spunem?
- Dat.. se vor bucura? Dacă este prea devreme să devină bunici?
- Au șaizeci și doi de ani, iubito! Alții la vârsta lor au câte trei! Și oricum..ai văzut că ei nu se baga deloc! De ce crezi că ar zice ceva?
- Habar n-am! Cred că o iau puțin razna! încep să râd.
- Hormonii tăi, iubirea mea!
- Bună dimineața, copii! ne saluta Dorina.
- Neața! salutăm la unison.
- Cafea? întreabă Răzvan.
- Da, scumpule! Acum vă pun.
- Unde este Marius?
- Imediat coboară.
- Îl așteptăm! spune Marius.
- Nu poți fuma fără mine, copile? râde tatăl lui coborând scările.
- Nu, tată! îi zâmbește el.
Dorina ne aduce la toți cafea și un platou cu ouă fierte, șuncă, Bacon, legume, brânză, pâine prăjită, unt..de toate. Eu când le vad deja vreau să și mănânc.
Răzvan îmi observă ochii măriți și începe să râdă.
- Pentru Karina nu trebuie cafea! Nu mai bea de vreo două luni! Dorina, tată, Karina este însărcinată! Are trei luni! spune Răzvan ținându-ma de mână și zâmbind.
- O, Doamne, ce veste minunata! Felicitări, iubiții noștri! sare Dorinade pe scaun imbratisandu-ne.
Se ridică și Marius, îl strânge pe Răzvan în brațe, apoi pe mine.
- Doamne, copii, ce bucurie! Îți doresc o sarcină ușoară, scumpa mea și să sperăm că va semăna cu tine! Răzvan a fost un mic terorist.
Începem cu toții să râdem și o ținem tot așa pe parcursul micului dejun.

- Teroristului! Hmm..cred că va fii noul alint! râd eu de el când suntem în mașină spre sat.
- Ce-ți mai place să râzi de mine, iubito! Dar te prind eu la înghesuială!
- Și ce-mi vei face, teroristul meu frumos? mă guduresc eu.
- Ești o alintata mică! mă sărută el pe frunte.
- Sunt! Crede că mereu am fost, dar din dorința mare care o aveam să am o carieră, nu mi-am dat voie la un comportament natural. Dar tu mereu m-ai alintat și îți mulțumesc, iubitule pentru toți anii în care ți-ai demonstrat dragostea față de mine chiar dacă eu eram prea oarbă!

Chiar dacă este la volan mă las cu capul în poala lui și adorm mangaiata pe creștetul capului.

Simt cum mă ridică în brațe și mă lipește de pieptul lui. Mârâi ca un cățeluș alintat și îi zâmbesc cu ochii încă închiși. Îi simt buzele pe vârful nasului și mi-l incretesc puțin datorită plăcerii.
- Am ajuns, frumoasă Karina!
- Îmi place unde sunt! spun lipită de gâtul lui.
Îi simt pielea cum i se înfioară și chiar tresare puțin.
- Hmmm! Îți cam place?
- Tot ce-mi faci îmi place, iubito!
Mă pune pe picioarele mele până se îndreaptă spre șemineu.
- Trebuie să fac focul că altfel murim aici!
- Ai tăi ai ajuns?
- Da! Fugi jos, că ei au făcut deja cald!
- E mai rapid Marius decât tine?! Ha ha!!
- L-am lăsat de data asta! Am venit încet ca să te odihnești mai mult!
- Îți mulțumesc! îl cuprind în brațe așezându-mi obrazul pe spatele lui, iar el își duce palmele pe abdomenul meu!
- Vă iubesc! șoptește el.
Îl strâng puternic, îl sărut pe gât și plec.

Petrecem un Crăciun minunat, apoi câteva zile în apartament pentru a lua ultimele lucruri. Răzvan merge la notar pentru acte și plecăm fericiți spre casă.

- Tot mai mulți bani sunt acum în acel cont. Cred că te poți apuca de un proiect, iubito!
Îmi spune pe mașină în drum spre casă.
- Prima dată trebuie terenul, apoi proiect la casă.
- Nu vrei să mai vedem încă o dată terenul de la periferie? Știu că este mai scump, dar..
- Îți place zona?
- Da! Ție nu?
- Ba da! Dar m-am lovit de acel preț la care nu există șanse să lase!
- Îl sunăm anul viitor! Ce zici?
- Așa rămâne!
- Iubito, ce vrei să facem de revelion?
- Să mâncăm?!
- Mă întrebi sau mă anunți! spune râzând de mine!!
- Ambele! Cred că voi fii o mică balenuta dacă o să continui cu mâncarea în felul acesta!
- Ești cea mai sexy și mereu vei rămâne la fel!

Azi încep munca, este prima zi pe anul a ecesta și mă hotărăsc să fac o plimbare până acolo, mai ales că ninge ca în povești!
Nu este aproape niciun om pe stradă. Oare de ce fug de o astfel de vreme?! Merg eu întrebătoare pe trotuar. La semafor văd că se face verde și grăbesc pasul. Imediat cum pășesc aud câteva voci în jurul meu ce urlă tot felul de chestii e nu le pot înțelege. Oare de ce? Încerc să întreb ce vor? Dar gura mea refuză să scoată vreun sunet! Simt o căldură în tot corpul, dar nu are cum, doar ninge afară!

Timpul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum