Răzvan
Sar din pat când aud urlete și înjurături din hol. Atunci o văd pe nebuna de Adina peste iubita mea în timp ce-i lovea capul cu putere de gresie. Când ajung lângă ele observ sânge pe jos, mă reped la Adina aruncand-o de pe Karina.
- Iubito, iubito?! O strig disperat, dar ea nu răspunde. Sta cu ochii închiși și cu părul plin de sânge.
Fug până la telefonul meu și sun la salvare.
Stau lângă iubita mea ce nu are nicio reacție disperat că nu mai ajunge salvarea.
- Nu am vrut! se aude vocea plângăciosa a Adinei.
Nu-i răspund nimic, știu că va veni și poliția și va fii acuzată de vătămare.
Apartamentul se umple cu echipaje de poliție și cei de la salvare. Karina este luată pe targa și Adina incatusata.
- Este bine? întreb disperat un medic.
- Are capul spart! Vom face un computer tomograf și vom vedeam dacă sunt alte afecțiuni.
Merg la secția de poliție pentru a depune plângere împotriva Adinei. Acesta va primi între o lună și trei luni de închisoare și o amendă destul usturătoare!
Când termin la poliție fug repede la spital. Sunt disperat să aflu ceva de soarta Karinei.
- Karina Stoica? întreb la recepție.
- Salonul trei.
- Computerul tomograf cum a ieșit?
- Ce grad de rudenie aveți cu ea?
- Sunt iubitul ei, am fost la poliție până acum pentru a depune plângere împotriva celei ce a atacat-o.
- Am înțeles! Domnul doctor este la domnișoara Stoica în salin.
- Se poate intra?
- Acum da!
- Mulțumesc!
Când intru îi văd ochii frumoși care îi zâmbesc odată cu buzele ei superbe. O iubesc atât de mult! Dacă pățea ceva muream! Mai ales că din vina mea a atacat-o nebuna aceea.
- Iubirea mea! spun când ajung lângă patul ei.
Îi sarut fruntea apoi mă întorc spre doctor.
- Cum este?
- Acum o infoarmam pe domnișoara că a suferit un traumatism nu foarte grav. Dar trebuie ținută sub supraveghere măcar o noapte. Nu are niciun hematom, dar a fost o lovitură destul de agresivă.
- Pot rămâne și eu?
- Sigur! Vă aflați în rezerva privată. O asistenta va veni să vă schimbe bandajul și să vă aducă cina.
- Mulțumim!
Când iese doctorul o îmbrățișez repede și nu mai vreau să-i dau drumul niciodată.
- Este vina mea!
- Nu, iubirea! Ce vină ai tu că ea e nebună?!
- Trebuia să deschid eu ușa..
- Măcar te-ai scăpat de ea..ști vorba aia..în tot răul este și un bine! Acel bine este că îți vei putea păstra postul la școală!
- As fii dat orice să nu te văd în situația asta!
- A trecut! Mâine mergem acasă!
- Acasă?! mustacesc eu fericit.
- Mda! Acasă este unde suntem împreună! Chiar și într-o cameră de cămin, acolo unde a început totul!
Îmi trag celalalt pat lângă al ei și mă așez să o iau în brațe! Pe la zece după ce am mâncat puțin, vine si asistenta să-i schimbe bandajul.
O cuprind în brațe și adorme așa. Suntem obosiți de noaptea trecută, dar și din cauza celor întâmplate.
După acestă zi tot stau și mă gândesc la cum pot face să merg cât mai repede la ea. Nu mai vreau să stau singur prin acest oraș! Pot profita de cele întâmplate și decid că așa voi face! Îmi voi cere transferul poimâine când voi ajunge la liceu. Voi relata cele întâmplate directorului și nu o să fie alte semne de întrebare.
A doua zi dimineață o externata, îi face o rețetă pentru calmante având dureri de cap, chiar și azi noapte s-a plâns de ele, dar am fost informați că dacă durerile nu trec în câteva zile și ne întoarcem pentru o nouă examinare. Sperăm să nu fie nevoie.
Ajunși acasă ii pregătesc o baie cu spumant, iar până ea se relaxează eu îi încălzesc ciorbă și asez peștele pe o farfurie, dar nu îl încălzesc știind că îi place rece. Apare în bucătărie numai intr-un halat și cu părul prins într-un prosop.
- Poftă bună, iubirea mea!
- Mulțumesc! Poftă bună și ție!
Ciorbă o mâncăm în liniște, dar când se apuca de pește încep să-i spun ce planuri am.
- Ar fii perfect să nu stăm jumătate de an la distanță unul de altul! M-am obișnuit în aceste două săptămâni cu prezența ta, vreau să te găsesc acasă de fiecare dată când ies de la muncă. Te iubesc atât de mult, Răzvan, nici nu pot exprima în cuvinte.
- Dragoste, o faci perfect prin toată tandrețea și comportamentul tău față de mine.
Eu am fost mereu afectuos cu ea, insa es mereu mai rece, dar de când i-am mărturisit dragoste mea și ea la fel, s-a schimbat radical. Este lipicioasă, mereu mă cuprinde cu mânuțele ei micuțe, mă tachinează prin mici atingeri. Chiar dacă timp de aproape șapte ani am avut o relație bazată pe sex, aceasta ne-a apropiat. Mereu am fost deschiși unul cu altul, sinceri! Ne cunoaștem toată viața, fără secrete sau alte minciuni!
- Te mai doare capul? Mai vrei pastilă?
- Am luat înainte de a intra la baie, dar tot mă doare! Este normal, având în vedere loviturile..! Ști ce mi-e ciuda?!
Nu spun nimic pentru că știu că va continua.
- Că nu am încercat mai mult să mă apar! Nu am avut genul acesta de altercații, nu m-am bătut cu nimeni și nu am forta necesară, dar nici măcar nu m-am chinuit prea mult! Am încercat, dar avea mai multă forță decât mine!
După ce termina ceea ce avea de spus oftează îndelungat și își apleca capul ținând ochii strânși.
Mă ridic și ajuns lângă ea o cuprind în brațe ducand-o pe coltarul din living.
Știu că în momentul acesta nu are nevoie de cuvinte, are nevoie de mine, de atingerile mele, de toată dragostea mea!
Asta și fac în momentul în care trupul ei perfect ajunge pe canapeaua moale!
Fac dragoste cu ea până când niciunul dintre noi nu mai are energie și adormim îmbrățișați!
