Simt că-mi arde fața și încerc să-mi deschid ochii, dar abia reușesc. Mă simt obosită și vreau să mai dorm, dar vocea lui sună liniștitor în urechea mea.
- Neața, iubito!
Mă întorc cu greu spre vocea frumoasă ce sparge liniștea din cameră și mă lovesc de o privire de un verde superb și un zâmbet plin de fericire.
- Neața! răspund și eu într-un final.
Îmi duc degetele spre fața lui și-i conturez trăsăturile masculine până ajung la buzele ce-mi prind ușor pielea.
Îmi sărută fiecare deget în parte, apoi palma. Eu nu pot decât să-l privesc cu un zâmbet larg și doritor. Mă las alintata de buzele lui flămânde care ajung acum la sânii mei. Scot un geamăt plin de dorință și-mi ridic puțin spatele de pe pat. Ne lăsăm purtați de pasiunea ce ne mistuie gândirea.
Suntem la micul dejun în restaurant unde este plin de lume infometata. De atâția ani mi-am tot petrecut timpul cu el, dar acum este ceva nou. Mereu stăteam într-o cameră de cămin, de liceu sau facultate. Nu m-aș fii gândit niciodată că vom ajunge aici, într-o vacanță ca doi îndrăgostiți cazați la un hotel de lux luând micul dejun în văzul tuturor, ținându-ne de mână și comportându-ne exact ca un cuplu fericit. Aceste gânduri îmi provoacă un gol în stomac și acele sentimente de aseară reapar. Vreau să plâng, să urlu să mă descarc de toată tensiunea care o simt. Îmi aduc aminte de confesiunile lui și atunci blochez din nou totul! Vreau să mă bucur de fiecare clipă lângă el, acum și aici, când voi ajunge din nou acasă vom avea una din discuțiile noastre mult prea sincere, dar atât de plăcute!
- Ți-am adus și ție câte ceva, sper că te cunosc după atâția ani! spune râzând.
Privesc farfuria plină cu de toate. Absolut tot ce este la bufet am eu pe acestă imensă farfurie.
- Chiar mă cunoști, tot bufetul l-aș fii luat și eu! spun râzând.
După ce mâncăm ieșim să ne bem cafeaua pe o micuță terasă acoperita și încălzită. Ne aprindem fiecare câte o țigară și stăm în liniște privind fulgii de zăpadă cum se întețesc.
- Iubesc iarna! Iubesc ninsoarea! spun cât dau fumul afară din plămânii mei!
- Iar eu te iubesc pe tine, Karina!
Înlemnesc cu țigara între degete. Nu mai am nicio reacție, niciun gând. Mintea mea are numai cuvintele lui care încerc să le procesez.
Într-un final mă întorc spre el când constat și că țigara ce o țineam între degete s-a transferat într-una chistoc ce abia mai ardea.
- Hai să ne bucuram de acestă vacanță! atât reușesc să-i spun.
El zâmbește fericit, nu pare afectat de cele spuse de mine, de faptul că am schimbat subiectul, doar zâmbește plin de o dragoste ce nu am mai văzut-o până acum la el în ochi sau pe chipul lui frumos.
Îmi simt telefonul cum vibrează în buzunar și-l scot crezând că este Sorina, dar rămân surprinsă văzând că pe ecran scrie Eduard. Nu am mai vorbit de aproape doua luni. Oare ce vrea? Să-mi ureze Crăciun fericit?! Aleg să nu-i răspund și-mi opresc telefonul aruncându-l pe noptiera.
Ușa băi se aude iar imediat apare Răzvan înfășurat doar într-un prosop ce abia îl acoperea. Îmi mușc buza de jos și-l privesc flămânda. Imediat ajung în genunchi în fața lui indepartandu-i prosopul și încep să-l gust.
Este prima dată în viața mea când am făcut asta, dar după reacția lui Răzvan mi-am dat seama că s-a simțit în al nouălea cer. După ce m-a umplut cu orgasmul lui și am înghit tot ceea ce mi-a dăruit a început și el să mă guste, eu fiind udă din cauza celor întâmplate înainte și mai ales a gemenelor și reacțiilor lui!
După ce am ieșit din duș unde ne-am pierdut din nou unul în altul, ne-am hotărât să mergem la o plimbare prin ninsoarea care s-a așternut deja ca un covor subțire.
La finalul zilei luăm cina și povestim tot felul de nimicuri.
- Vreau să inotam. Este prea frumos să ratăm o asemenea ocazie. Ninge ca-n povesti și apă este minunata!
- Normal că asta vom face, haide! Mergem să ne schimbăm.
Ajungem în cele din urmă în bazinul cu apă încălzită, Răzvan mă cuprinde în brațe și se plimbă cu mine lent prin bazin cât timp fulgii ne ating delicat pe obraji.
- Când ți-am spus că te iubesc mă așteptam exact la reacția care ai avut-o! Să taci și apoi să te comporți ca și când nu s-a întâmplat nimic!
Îl privesc atentă în timp ce-mi spune acele cuvinte și-mi mângâie fesele și coapsele ce sunt înfășurate în jurul lui.
- Mereu te-am iubit defapt, continuă în același mod! În liceu nu-ți puteam marturisi nimic fiind relația profesor - elev, apoi m-am lovit de dorința ta de a avea o relație bazată doar pe sex, dorindu-ti să îți îndeplinești un vis care acum a devenit realitate! Karina, ce te mai împiedică să-ți deschizi inima în fața mea? Ce te împiedică să fii numai a mea?
Îl privesc lung în timp ce-i studiez fiecare trăsătură a feței, parcă memorand perfecțiunea ei și mangaind părul negru și mătăsos. Inspir adânc poate pentru a simți parfumul lui pe care îl cunosc atât de bine, mai ales când rămânea impregnat în pielea mea după ce el pleca și eu rămâneam singură în camera mea de cămin!
- Mi-e frică să nu stricam totul dacă vom aveam o relație în adevăratul sens al cuvântului! Te-am avut mereu lângă mine, iar dacă te-aș pierde din cauza asta..nu știu cum aș reacționa!
Lacrimile trădătoare îmi pică fără milă pe obrajii arzatori.
Nu am plâns pentru nimeni, iar acum este a doua oară când o fac!
- Dacă nu încercam nu vom ști niciodată! Tot timpul ți-a fost frică de o suferință, dar defapt poate tot timpul ai suferit și nu ți-ai dat seama până acum! Poate aceste lacrimi înseamnă o suferință care ai acumulat-o fără să realizezi că este acolo! Ce ar fii să trăim puțin! Să simțim! Să ne pierdem, să iubim, poate chiar să suferim! La dracu, înțelege că te-am așteptat în tot acest timp, am acceptat totul numai ca să te pot avea în întregime! Lasă temerile și trăiește naibii odată!
Urlă ultimele fraze și apoi îi văd cum își ține în frâu și el lacrimile deja adunate în ochii de smarald!
- Te iubesc atât de mult, înțelege naibii odată!
- Și eu te iubesc Răzvan si cred că.. mereu făcut-o!
