Întrebarea Dorinei mă face să-mi rămână mâncarea în gât în timp ce corpul meu se încoarda și refuză să mai reacționeze în vre-un fel. Gata!! Până aici a fost comportamentul lor frumos și vorbele frumoase! Cine știe ce vor crede și vor zice despre mine!
- Mi-a fost elevă în urmă cu șase ani și ceva! sparge Răzvan gândurile mele! Am chiar o poză cu ea în cameră. Știți cât iubesc fotografiile chiar dacă nu am timp să mai fac atâtea câte mi-aș dori!
- Știam eu că te cunosc de undeva! De fiecare dată când șterg praful privesc poza cu voi! Este unica în care Răzvan este cu o strălucire aparte! se aude Dorina.
- Așa este, mereu îmi arată poza și vă admirăm! completează Marius.
Eu am exact aceeași poziție de când a fost adresta intrebarea ce mi-a spulberat orice fericire. Chiar dacă îi aud că sunt fericiți pentru copilul lor, mintea mea nu poate înțelege care este defapt adevărul.
- Karina! aud vocea bărbatului superb de lângă mine.
- Da?! reușesc într-un final să rostesc.
- Mergem la o țigară?
- Da!
Ajunși pe terasă caut repede după țigări și îmi aprind cât mai repede posibil una!
- Revino-ti! Gata!! A trecut! Nu ai de ce să te îngrijorezi, ți-am spus de prima dată!
Mă ține strâns în brate în timp ce-mi sărută creștetul. Acest gest al lui mă îndeamnă să-l cuprind în brațe și sa-i las sărutări pe piept.
- Putem rămâne așa?
- Putem, dar în casă că aici o să congelam!
- Congelam așa și ne vor găsi peste ani și ani la fel de îndrăgostiți!
- Iubito! Dragostea mea pentru tine creste zilnic, indiferent că ai fost sau nu alături de mine, dar acum când ești aici..crește cu fiecare secundă!
- Răzvan! Am nevoie de tine, de atingerile tale..îi șoptesc.
Ajunși în cameră ne dezbracăm repede și ne sarutam nebunește. Însă ajunși în pat schimbăm ritmul. Se așează în spatele meu pe o dungă și mă penetrează încet în timp ce-si plimbă o mână pe sfârcul meu și cu cealaltă îmi stimulează clitorisul. Îmi întorc capul sper el sărutându-l plină de iubirea ce i-o port în același timp venindu-i în întâmpinarea cu mișcări lente. Respirăm greu încercând să nu facem gălăgie. Totul este excitant și ne pierdem în orgasmele noastre împreună. Tot corpul lui, dar și al meu tremură de atâta plăcere și de dragostea împărtășită cum numai trupurile noastre știu să o ofere! Rămânem destul de mult timp în aceeași poziție până când simt mâna lui Răzvan cum se joacă cu sfârcul meu!
- Oare te-aș putea aduce la orgasm numai prin această mângâiere? spune muscandu-mi vârful urechii.
Eu îmi ridic bazinul excitandu-ma mai tare când îi aud vocea. Îmi duc mâna între piciore și încep să-mi mângâi clitorisul.
- Mușcă-mă! spun excitata.
Asta și face! Mă musca și-mi linge sfarcurile întărite. Îl aud cum geme în urechea mea și cum mă îndeamnă sa-mi dau drumul.
- Și tu! îi ordon eu.
Imediat își pune degetele în jurul penisului erect și freacă pe toată lungimea lui. Eu îmi dau drumul, dar mă aplec repede către penisul lui Răzvan luându-l în gură și primind tot orgasmul lui!
- Ești minunată!
Mă simt stoarsa de toată energia și-mi las capul să alunece pe pieptul lui gol.
Mă trezesc singură în pat, încă dezbrăcată, dar acoperită cu o pătură pufoasă. O strâng la piept și zâmbesc visătoare la ce se întâmplase înainte să adorm.
- Fericită iubito?
Aud vocea lui Răzvan.
Când mă întorc îl văd cum închide ușa camerei. Este numai cu un prosop înfășurat și cu altul își șterge părul negru.
- Cea mai fericită!
Se așează pe pat pe burtă și-mi sărută fruntea.
- Du-te la duș că este gata mâncare.
- Răzvan?!
- Da?!
- Ști că-i Crăciunul și noi nu am luat nicio cadou, nu?!
- Noi suntem cadoul lor, iubito și ei al nostru!
- Totuși..
- Heeiii! Noi nu suntem cu cadourile. Sincer!! De șase ani nu mi-am mai petrecut nici măcar o sărbătoare cu ei. Cred că sunt cei mai fericiți că suntem acum aici. Nu crezi?
- Chiar! Acum realizez! Mereu erai cu mine! Nu m-am gândit niciodată că ai fii lăsat totul doar pentru a-mi ține companie. Îți mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută împreună! Te iubesc!!
Îi spun imbratisandu-l puternic! Nu mi-am dat seama că el a renunțat la familie pentru mine! Eu eram mereu plecată de acasă și știu că am greșit că nu am profitat de timpul alături de părinții mei! Nu m-am gândit că timpul trece așa repede și nu-i voi aveam o viață lângă mine! Toate se rezumă la timp! Viața este timp! Un timp atâta de scurt care trece mult prea repede! Exact cum s-a întâmplat și cu Răzvan! Dar vreau să profit la maxim. Chiar dacă numai din toamnă se poate muta voi încerca să merg și eu la el! Îl iubesc și nu mai vreau să stăm departe! Vreau să mă bucur de el!
După duș coborâm la cină. Masă este plină cu toate mâncărurile tradiționale.
- Vă dorim un Crăciun fericit, copii! ne spune tatăl lui.
- Crăciun fericit! spunem toți trei, eu, Dorina și Răzvan.
- Îți place mâncarea tradițională Karina? mă întreabă Dorina.
- Da, îmi place foarte mult, dar nu prea am avut ocazia să mănânc. Nu prea mergeam de sărbători acasă la părinți. Și sincer..nu știu să o gătesc foarte bine! spun rusinata.
- Ai timp să înveți. De la liceu ești plecată de acasă?
- Da! De la paisprezece ani am stat numai prin cămine.
- Părinții tăi cu ce se ocupă?
Înghit în sec când aud întrebarea! Nu-mi place să vorbesc despre ei deoarece mai mereu plâng! Îmi las privirea în jos și strâng din ochi. Nu-mi place să plâng, să arat slăbiciune, dar când este vorba de ei..nu-mi pot opri lacrimile. Simt mâna lui Răzvan cum mă cuprinde de mijloc și ridic puțin privirea inlacrimata.
- Îmi pare rău, n-am știut draga mea! spune tristă și vizibil afectată de greșeala ei.
- Este..în regulă! reușesc să articulez până la urmă.
Simt mâna lui cum o cuprinde pe a mea, dar nu am nicio reacție.
- Ce planuri aveți de revelion? schimbă Răzvan subiectul în timp ce îmi strânge foarte puternic mâna.
- Discutasem cu vecinii, Robin și Amalia să vină la nou, dar dacă doriți să stați aici atunci vom anula!
- Nu este nevoie, vom merge la mine, Karina nu mi-a văzut noul apartament și vreau să i-l prezint.
Îmi ridic privirea spre el reușind să schitez un zâmbet.
- Mâine vrem să mergem până la țară să aerisim puțin casa și să facem puțin focul să se dezmorțească puțin pereții. Nu am mai fost demult și ști că se deteriorează totul dacă nu avem grijă de casă. Nu vreți să veniți?
Răzvan mă privește întrebător și eu doar zâmbesc lăsând la latitudinea lui.
- Venim, sigur! Nu vă mai gândești să vindeți?
- Ne gândeam să vindem casa asta și să renovam acolo. La pensie ne-ar plăcea să stăm în acel sat frumos și liniștit.
- Uau! Super! Nu m-aș fii gândit că vă doriți asta.
- Da, chiar ne-am gândit mult! Mai avem doi ani până la pensie și chiar nu mai vreau să aud gălăgia asta!
Îi ascult cu mare drag cum povestesc despre planurile lor sau despre serviciile care demonstrează că sunt oameni educați. Marius este inginer, iar Dorina este tehnician dentar.
