14.

38 4 0
                                    

Dorina a adus de mâncare, dar și prăjituri. Nu prea am poftă de nimic sarat, așa că mă infrupt din prăjituri cu o poftă ce lasă o urmă de întrebare pe chipul Dorinei, dar și a lui Marius. Sper să nu creadă că sunt însărcinată.

- Vii la o țigară? îl întreb pe Răzvan dupa ce termina și el de mâncat.
- Vrei vin?
- Da, te rog!
Ajunși în curte stăm adăpostiți sub acoperișul de la casa cea de jos unde se află și un balansoar.
- Ai tăi se gândesc la ce e mai rău!
-Adică?! întreabă Răzvan dând fumul afară.
- Nu am prea mâncat, în schimb aproape am terminat prăjiturile.
- Crezi că se gândesc la posibilitatea unei sarcini? întreabă cu o spranceana arcuita.
- Așa cred! Am văzut un schimb de priviri între ei și când am spus că vreau vin și să fumez și-au cam mărit ochii!
Răzvan începe să râdă destul de zgomotos.
- N-au decât să creadă! Oricum își vor da seama că nu este adevărat!
- Sper! Nu vreau să mă trezesc cu genul acela de întrebare!
- Sunt curioși bătrânii mei! N-ai ce face! Mereu când mă prindeau la înghesuială mă bombardau cu întrebări ciudate, dar sunt cei mai extraordinari, cu tot cu întrebările lor!
- Chiar îmi sunt simpatici!

- Mergem pana la Tenzi, voi nu aveți chef să veniți? ne întreba Marius când intram.
- Vrem să lenevit azi, dacă nu vă deranjează. Karina nu se simte foarte bine și mâine vom fii și pe drum.
- Nu, cum să ne deranjeze! Sunteți la voi acasă doar!
- Ce s-a întâmplat, draga mea? mă întreabă Dorina.
Nu răspund imediat, doar zâmbesc, caracteristic mie, dar îmi și las privirea în jos puțin.
- Nimic grav!
- Vrei o pastila?
- Am luat, mulțumesc!
Îmi zâmbește într-un fel în care îmi dau seama că s-a prins ce am și i s-a confirmat că nu sunt însărcinată.

Părinții lui pleacă și noi urcăm în cameră după ce am pregătit popcorn, deoarece ne-am plănuit să ne uităm la un film. Dar, se pare că se uită filmul la mine mai ales, pentru că imediat cum îi simt brațele în jurul meu, adorm!

Mă trezesc din nou singură în pat, dar de data acesta îi aud vocea lui Răzvan pe hol. Când deschid ușa îl aud mai mult maraind, dar foarte nervos după voce.
- Încetează dracului să mă mai suni! Ți-am zis că te caut când voi ajunge!

Nu l-am auzit niciodată urlând, nu l-am văzut nervos sau agresiv, dar acum..parcă scoate flăcări.

- Adina!! Nu vreau să-mi bat joc de tine, niciodată nu am făcut-o! Și-mi pare rău că am ridicat vocea, dar văd că numai așa înțelegi! Ne vedem anul viitor! Pa!

Merg spre el cuprinzându-l în brațe, dar când îl ating tresare puțin, semn că nu m-a simțit când mă apropiam de el.

- Îmi cer scuze dacă te-am trezit, dar suna într-una și trebuia să-i răspund! îmi spune întorcându-si puțin capul spre mine și aplicându-se pentru a-mi putea saruta fruntea.
- Suferă! Îți dai seama! Pentru ea a fost o relație în toată regula și acum îți dai seama că este distrusă!

-Dar eu nu asta am vrut! Nu mi-am bătut joc de nimeni niciodată și chiar nu-mi doresc să-i provoc suferința.

Îl văd cum își frământă gândurile. Sta în pat cu capul în altă parte numai aici nu și nu vreau să-l mai văd așa!

- Iubirea mea, îi atrag atenția asupra mea cu aceste cuvinte rostite pentru prima dată, în viață există victime colaterale! Nu vreau să te mai văd așa preocupat pentru unele lucruri firești! Mereu suferă cineva! În cazul acesta este ea! Dacă erai tu sau eu în locul ei? Nu-i pasă nimănui! Ne ridicam singuri de la pământ, asta va face și el!

- Îmi place cum mi te-ai adresat!
- Doar asta ai reținut?! Of! incep să râd fericită.
- Nu, dar mi-a plăcut!
- Acum..haide, ai grijă de iubita ta care are niște crampe îngrozitoare și niște pofte ciudate!
- Mda? Și ce ai vrea să mănânci sau să-ți fac pentru durere!
- Vreau să mă ți în brațe, să-mi mângâi spatele și să-mi spui o poveste  din copilăria ta din această casă superbă!
- Asta este împotriva durerii, dar cu poftele, ce facem?
- Hm! Mi-e poftă de tine, iubire!
În acel moment sunt deasupra lui sărutându-l flămânda! Îl aud cum geme și îi simt mâinile pe coapsele mele care tot urcă și gura lui tot geme, iar eu sunt mai excitata ca niciodată!
Se spune că în această perioadă a lunii este totul mai intens! Nu am încercat niciodată, dar..deja sunt la extaz maxim! Îl dezbrac de pantalonii de trening, apoi de boxeri, iar în momentul în care rămâne dezbrăcat în fața mea mă aplec pentru a-l lua cu totul în gură! Sug și ling cu poftă, dar sunt exagerat de excitata și el numai intensifică acest sentiment cu toate sunetele pline de plăcere pe care le scoate! Îi simt orgasmul cum îmi umple toată gura care a cerșit această plăcere a lui! Îi simt mâna cum îi coboară între picioarele mele și începe să frece zona mea excitata! În doar câteva momente mă aduce pe cele mai înalte culmi doar prin stimularea clitorisului și sărutarea sânilor umflați!
Abia mi-am revenit din acel tremurat care a pus stăpânire pe corpul meu! Nu am simțit niciodată o asemenea plăcere! Chiar este totul mai intens ca niciodată!

Stau pe burtă îmbrăcată numai într-o pereche de bikini în timp ce Răzvan îmi mângâie spatele și fesele cu degetele lui fine și lungi. Nici el nu este mai îmbrăcat ca mine având numai boxeri.
- Când aveam șapte ani, chiar înainte de începerea clasei întâi am veni să stăm aici toată vara. A fost ultima vara petrecută cu mama aici! Bunicii mei împreună cu mama erau mereu prin grădină și eu stăteam pe după ei. Tata era la muncă si venea numai la sfârșitul săptămânii. Mă jucam cu mingea cu bunicul meu sau cu mama în nisip, mergeam la râu să ne balacim, făceam grătare, atunci m-am ales cu cicatricea asta la picior. Mă tot agitam pe lângă foc și mi-a căzut direct acolo carbunele incins, arată spre arsura intinsa pe toata partea de sus a piciorului! Mama m-a certat spunându-mi că dacă nu am stat cuminte asta se întâmplă, dar imediat după m-a îngrijit și m-a alintat! Acea zi a fost ultima în care ea s-a jucat atât de mult cu mine, a fost ultima în care am petrecut de dimineață și chiar și noaptea dormind cu ea! Era deja bolnavă chiar dacă nu știa. Spre sfârșitul anului școlar am pierdut-o!
Îl aud cum înghite în sec și știu că-și tine lacrimile să nu-i ardă obrazul.
Mă întorc spre el luandu-l în brațe, dar povestea lui m-a întristat aducându-mi aminte de pierderea părinților. Eu nu mă mai pot abține și încep să respir greu și dau frâu liber lacrimilor! Plâng din cauza dorului fața de ei, plâng pentru pierderea lor, pentru Răzvan care a crescut fără mama lui! Plâng pentru toți ani în care m-am abținut și în care am reușit să-mi controlez sentimentele!
Răzvan mă simte și mă strânge cu forță la pieptul lui!

- Nu am vrut să te întristez! Iartă-mă!
- Nu am ce să-ți iert! Povestea ta nu este una tristă, este o amintire veselă, este alături de mama și bunicii tăi!

Timpul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum