Hurricane 2014

Fata cu părul portocaliu

Devenea din ce în ce mai enervant faptul că mă atingea pe umăr. Credeam ca erau simple obiceiuri de tandreţe dar acum ceea ce făcea se transforma în hărţuire. Voiam să văd filmul până la capăt fiindcă am plătit 20 de dolari pentru două bilete. Și atunci a făcut lucrul interzis de a îmi atinge pieptul. L-am prins de încheietură și a încercat cumva să zâmbească deși îi provoca durere prinsoarea.
-Haide, Andro, nu e așa de rău să....AHHHH. A început să urle atât de mult când i-am rupt încheietura, nu am avut de ales decât să părăsesc sala fiindcă au venit niște agenţi de securitate de la intrările de jos. Când am acceptat să ies la un film cu Josh Brighton mă așteptam la o întâlnire perfectă cu cel mai frumos băiat din întreg liceul....nu la asta. Parcă tot ceea ce fac e complet plictisitor și lipsit de sens. Cititul cărţilor, mersul cu unicul meu prieten de sex masculin, David, la diferite cafenele si discutând despre personajele noastre preferate din filmele cu supereroii. Liceul la care mereu am note maxime fără să ma străduiesc fiindcă sunt inteligentă și am o memorie extraordinară. IQ-ul meu este de 169 în urma ultimului test de inteligenţă pe care l-am făcut in cadrul orei de engleză, săptămâna trecută. Colegii mei au făcut caterinca pentru ultimele două cifre. Profesoara mea de engleză însă presupune că punctajul acesta ridicat e ceea ce îmi determină apariția puterilor telekinetice. Sau cum proștii o numesc "puterea de a mișca chestii cu mintea". De fapt e pură știință, manipularea energiei cinetice din natură pentru a manipula structura diferitor elemente. Cei mai puternici telekinetici din lume pot controla toti atomii unui obiect, distrugându-l sau reparându-l după bunul lor plac.Îmi și imaginez cum aș sfâșia încet fiecare atom din corpul unor persoane pe care le-aș urâ ca și cum ar fii încet consumate de o gaură neagră. Cred ca e o durere îngrozitoare.
Nici nu mă gândeam la drumul pe care mergeam, eram așa agitată în gânduri încât m-am trezit în faţa blocului bff-ul meu. Ușile duble de la intrare sunt mai mult de decor, încuietoarea nu mai funcționează de o eternitate din ce mi-a zis David. Am intrat printre ele după care am urcat liftul împreună cu o bătrânică ce îmi povestește despre cum nepoata își vopsește părul ca al meu si cei de la liceu au vrut să o dea afară.
-Este un roșu prea aprins draga mea! Spuse pe un ton care ar trebui să fie amabil.
-Este părul meu natural...
Cred ca o venă îmi explodează pe frunte în momentul ăsta, părul meu este portocaliu natural. Nu știu de ce, toate femeile din arborele genealogic de pe linia maternă au avut părul portocaliu. În diferite lumini arată roșu. Mama lui David mi-a deschis ușa și am ignorat-o intrând direct în camera lui și aruncându-mă direct cu faţa într-o pernă. El stătea intr-un scaun la calculator bătând cu pumnul în tastatură fiindcă pierdea la League of legends.
-Stați așa puțin, spuse lăsând căștile de pe cap. Ce ai pățit?
-Dem cem viatam eae așha nașpha, am spus eu mormăit cu faţa în pernă.
-Ce ai zis?
-Am spus, de ce viaţa mea e așa nașpa. E plictisitoare, e anostă, e plictisitoare!
-Josh a încercat să te sărute, așa-i?
M-am întors cu faţa spre el ținându-mi bărbia în mână.
-Nu, nu m-ar fi deranjat dacă începea așa. A încercat direct să îmi atingă sânii și l-am refuzat. După care a făcut-o oricum și i-am rupt încheietura. Figura de pe faţa lui exprima simplă durere.
-Ok, nu știu dacă să îmi pară rău de tine sau de el.
-De mine ar trebui, evident. El a meritat-o. Ce ar trebui să fac?
-Să spui poliției că el te-a hărțuit...
-Nu, nu la asta mă refer, i-am tăiat scurt propoziția. Ce aș putea să fac ca să sparg rutina asta groaznică...
-În afară de citit, distrat și jocuri video?
-Și de liceu
-Păi poate...jogging? Îmi venea să îmi trag o palmă, deja alerg pe bandă în fiecare mercuri, joi si vineri.
-Ah, atunci poate...un iubit?
-Viaţa mea amoroasă nu are succes, ți-am zis ce s-a întâmplat cu Josh.
-Dar a mers bine cu băiatul ăla cu părul creț și roșu...cum îl chema, Aaron?
-Oh frate, știi că a murit. În plus, a fost doar o dată. În liceul nostru, Aaron Volk avea o reputaţie de tânăr fotomodel fiindcă făcea reclamă la diferite garderobe masculine. Cumva am ajuns să-l întâlnesc la balul bobocilor de la începutul liceului și am avut o experienţă cu el, datorită alcoolului. Două luni mai târziu a fost călcat de o ambulanţă. Mi-a părut rău că a pierdut totul atât de devreme.
-Atunci...nu am idee, spuse David. Poate că mai există cineva care să te placă. Știu că are un crush pe mine încă din primul an de liceu și de atunci trimite semnale subtile dar chiar nu mă simt atrasă de el. Mă holbez pe tavanul camerei sale, are pereţii si tavanul acoperiţi de pagini de ziar sau pagini din benzi desenate. Într-un colț văd un ziar cu un nume ce îmi pare familiar. Îmi folosesc puterile ca să îl dezlipesc și să îl fac să plutească deasupra mea.