Hurricane 2014

Întrebări și răspunsuri

-Cred că acum o să accept acel pahar cu lapte. M-am așezat pe canapeaua roșie, mâinile îmi tremură ținând un pahar perfect transparent.
-Și cine erau ăia de afară? Intrebă femeia cu părul negru.
-Acum 4 aloni, înainte să vin în Odella, am avut de a face cu o persoană numită Daggorr care încercase să fure puterile unor extratereștri de pe mai multe planete. Am ajuns prins într-o cursă contra timpului în care el voia să ajungă la sursa Universului și în acel conflict el a omorât niște nevinovați de pe o planetă dominată de ape. Cei care tocmai ne-au bombardat copacul erau de pe planeta aia.
- Am văzut de la fereastră cum a continuat situația. Galeria ta de inamici e impresionantă în fiecare zi. Se ridică de pe canapea și urcă scările spre alt nivel al casei. Christopher îi răspunse din urmă
-Nici măcar nu știam că există până acum! De fapt acum nu mai există. Se așeză lângă mine și hainele sale se transformară înapoi într-un halat alb.
-Ești hotărâtă să rămâi in locul ăsta?
-Da, am spus pe un ton ce exprimă o iritare. Se ridică și deschise un dulap aflat pe un perete, scotocea prin ceea ce păreau a fi niște cărți.
-Ar trebui să fie pe aici, ah, Irvin Kales, da asta trebuie să fie. Nu găseam forța mintală de a cerceta ca o ciudată exploratoare fiecare colț al casei dar eram sigură că o să îmi arate ceva neașteptat și fabulos. Trânti pe masă o carte destul de groasă cu o copertă ce este de fapt o fotografie alb negru uriașă cu un bărbat corpolent ce ține o armă de foc pe un umăr și un fel de vultur în cealaltă.
-Scotocește prin ea și vezi ce îți place.
-Dar ce e asta, am spus cu o curiozitate uitându-mă la câteva pagini. Pare să fie o carte ce prezintă diverse profesii ce se pot practica legal sau ilegal în Odella, și pe ceva țara sau continent numit Jawa.
-Doar nu credeai că poți trăi aici fără să ai un loc de muncă nu-i așa?
-Ar fi fost o viață prea ușoară dacă era așa..am șoptit punând o mână sub bărbie si continuând să mă holbez.
-Ai tot timpul la dispoziție. Când îți alegi una singură, urcă pe scări la etaj și bate la prima ușă pe stângă. Aveam așa multe întrebări despre tot ce mă înconjura dar mintea mea rămânea blocată la o întrebare atât de simplă: ce aș putea să fac pentru a trăi aici? Slujitor regal, clar nu. Funcțional regal? Oh, nu, aia e și mai rău. Sunt niște rânduri șterse cu titluri precum "curățător personal de cartofi", "alergător de ziare pe terenuri publice" și "dispensator de gel diluant pentru masculii din specia lemus kalus". Nu vreau să știu ce înseamnă ultimele două. Mein Gott im Himmel, ce e ălă "păstrător de carne" în școlile de corecție? Soarele apuse după ce reușisem să citesc fiecare descriere din carte deși cred că am reținut mai puțin din jumătate fiindcă unele dintre ele îmi creează coșmaruri. A doua zi m-am trezit într-un pat dintr-o cameră. Nu imi aminteam cum am ajuns acolo. E înconjurată de pereți stacojii și o mobilă destul de simplă, două noptiere și un dulap. Îmi creează o nostalgie faptul că nu e un dulap cu oglindă precum ce aveam in Sioux Falls dar oricum bateria telefonului meu probabil că e moartă deja. Îmi privesc ceasul de pe mână, ciudat, arată că au trecut doar 80 de minute de când eram pe Muntele Rushmore. Poate pur și simplu nu funcționează, nu cred că e posibil ca timpul să meargă de vreo 20 de ori mai lent aici. Miroase a șuncă, cobor scările către al doilea nivel unde se află bucătăria.
-Omletă și șuncă? De unde faci rost de așa ceva aici?
-Ouă de la rațe și șuncă de la porci sălbatici, bine nu arată intocmai precum cele de pe Pământ dar unele sunt aproape la fel.
-Avem foarte multe lucruri de discutat. Își turnă iar lapte într-un pahar de lângă farfuria sa.
-Mă tot întrebam când o să începi interogatoriul. Ai decis și ce vei lucra?
-Da, uite asta. I-am întins cartea ținând degetul sub un cuvânt.
-Regulus? E o alegere destul de bună dacă îți dorești o combinație între pericol și o finanțare puternică.
-Din ce am citit va trebui să dau un examen teoretic și unul practic?
-Da, vom merge în capitală pentru asta.
-Capitala cui? Copacul ăsta nu se află pe terenul Regatului de Zahăr corect? Colțurile gurii lui se ridicară subtil.
-Te prinzi repede de unele lucruri. Câmpia Moartă precum și insăși casa mea se află pe teritoriul Extensiei, altfel spus și ca Regatul celor Mari Vrăjitori. Populația nativă se naște cu un potențial magic mai mare aici decât pe orice alt continent.
-Toată puterea asta stranie pe care o folosești ca să manipulezi legile realității se numește magie? Ca în filmele cu vrăjitori sau jocuri video? Poți să faci să crească coșuri sau negi pe oameni? O vrajă ca asta m-ar ajuta.
-A, da, pot manipula înfățișarea altor ființe cât timp nu folosesc câmpuri corporale magice care să împiedice distorsionarea fizică. Dacă folosești scuturi magice strict pe corpul tău, te poate proteja de la o sumedenie de efecte fizice.
-Vreau să învăț să fac așa ceva.
-E posibil ca pentru tine să nu fie posibil asta dacă nu ai un număr colosal de putere magică. Și din ce pot simți concret din partea ta, ești sub medie.
-Ah, la naiba, am zis punându-mi brațele pe masă și dărâmând o farfurie cu mâncare. Am oprit-o în aer cu telekinezia și am întors-o pe masă.
-Hm, ai moștenit telekinezia lui Gwendolyn. Asta poate balansa lipsa ta de afinitate magică.
-Cine? am întrebat distrasă
-Verișoara mea, ceea ce ar fi pentru tine...stră bunica?
-Stră stră bunica, îl corectez eu.
-Era o persoană interesantă, mereu dornică să participe în aventurile și să mă susțină. Mai este cumva...?
-Nu, a murit înainte să mă nasc. În ochii verzi se lăsară o nostalgie.
-Speram să mai pot vorbi cu ea ceva, dar trecutul rămâne trecut. Mai ai întrebări?
-Oh da. Continuasem cu întrebări despre Odella în timp ce îmi terminam omleta. Magia și artefactele supranaturale sunt la ordinea zilei, multe ținuturi au proprietăți ce sfidează puțin legile fizicii precum un regat în care populația principală e reprezentată de niște umanoizi făcuți din plasmă pură. Femeia cu părul negru coborâ scările în ce părea a fi o rochie de vară albă, crea un contrast cu pielea ei care era și mai palidă. Avea o umbrelă neagră într-o mână.
-Pleci undeva? Întrebă Christopher cu o vădită curiozitate.
-Vreau să vizitez pe cineva, o să mă întorc mai târziu.
-De ce nu faci asta noaptea?
-Am o umbrelă. Nu va dura un alon oricum. Coborâ pe scări către ultimul nivel și se auzi o ușă.
-Cine e femeia aia? Voiam să te întreb asta de la început.
-Marceline? E nevasta mea, n-ai observat inelul? Până acum nu observasem ca pe mâna stângă avea un inel dintr-un metal alb argintiu cu o piatră albicioasă albăstruie.
-Acum are sens de ce locuiește cu tine.
-Dacă tot ai întrebat, care este numele tău? Nu am făcut introduceri cum trebuie încă de la început.
-Andromeda Blizzard. Prefer să mi se zică doar Andromeda. Își încruntă usor sprâncenele de parcă mi-ar citi gândurile.
-Mai ai un prenume nu-i așa?
-Da... Dorothea, dar nu suport să îl aud.
-Haha, părinții tăi nu au fost inspirați. Urmă o scurtă tăcere
-De ce nu îți place să ți se zică Benjamin?
-Hm, îmi place numele meu. Dar așa eram de cele mai multe ori chemat pe vremea când eram pe Pământ și îmi aduce aminte de vechiul meu eu copilăros. Folosesc doar numele Christopher de când sunt în Odella fiindcă nu-l mai folosisem înainte și am vrut un nou început. Exprimă cumva o autoritate când îl pronunți.
-Și ce inseamnă alon? Tot aud cuvântul ăsta în conversațiile cu tine și totuși nu știu ce înseamnă.
-Alon e unitatea de timp folosită în locul unui an. Deși un an are 175 de zile în Odella.
-Cât de diferit față de Pământ, gândisem cu voce tare. Dintr-o dată în aer se formă un zid de carne ce luă forma unui ochi care are irisul combinat cu pupila. Forma produsă pare că e o combinație din toate stările de agregare. Christopher își întinse brațul prin mijlocul ochiului după care îl trase înapoi ținând o carte.
-Ochiul ăsta e un portal către o dimensiune în care îti depozitezi lucruri?
-Ce? Nu, e doar un portal către sufragerie, cartea e din bibliotecă. Este toată materia pe care o vei avea pentru examenul teoretic de Regulus. Răsfoind paginile am descoperit că are în jur de 300.
-Pot să citesc și să memorez o carte de 200 de pagini într-o oră.
-Înseamnă că putem merge chiar azi în Walkye, o oră si jumătate ți-ar ajunge?
-E mai mult decât destul. Aici începe partea plictisitoare: tocitul unei cărți pentru examen. Deși chiar mi-a captivat atenția, sumedenia de reguli pe care trebuie să le respecte un Regulus. Original era o slujbă desemnată persoanelor ce doreau să facă anumite fapte în folosul comunității de exemplu prinderea criminalilor sau protejarea anumitor bunuri. Pe parcurs a început să însemne vânător de recompense într-un mod mai amplu. Unele țări sprijină puternic continuarea existenței acestor individuali prin faptul că li se oferă o autoritate crescută pentru contractul pe care îl fac. Contractul se face direct cu clientul, și anularea contractului de către client, indiferent de circumstanțe, este pedepsit prin lege. Vânătoarea de recompense și de oameni în sine este legală în majoritatea țărilor din Odella. Din acest motiv unele țări au înțelegeri extranaționale care permit unor Regulus să acționeze pe teritoriul altora. Nu există consecințe directe dacă un Regulus omoară civili pentru a se ajunge la obiectivul contractului. Sunt acceptate orice moduri cu excepția uciderii clientului. Un client nu poate cere un contract care prevede direct moartea sa. De asemenea nu se pot pune contracte pentru autoritatea supremă a țării din care face parte. Se pare că regulile sunt puțin diferite în funcție de țară, în Regatul Flăcărilor este permis să ai contracte deschise pe rege. Nu voi întreba de moralitatea lor.
-Și cum vom ajunge acolo? Portaluri, vreun animal magic pe care să zburăm? Mă aștepta în fața copacului, soarele se reflecta în jurul său. Își întinse brațul în jurul taliei mele și pentru un moment am crezut că ar avea niște intenții incestuoase după care dintr-o dată ne aflam deasupra unei câmpii uriașe. Eram ținută de talie cu fața în jos ca și cum aș fii o geantă. Poate să zboare?! De asta nu are nevoie de vehicule. Lumina continua să se reflecte în jurul său, e ca și cum aș zbura alături de ceva spirit magic. Se oprise deasupra unui oraș destul de uriaș cu multe clădiri înalte asemănătoare unor turnuri de castel, dar în mijloc se ridica uriaș peste toate un zgârie nor cu o formă de clepsidră dublă. Beton neagru și geamuri fumurii? E ca și cum cineva ar fii aruncat un bloc din Manhattan în Țara Minunilor alături de castelul Reginei Roșii. Levitară încet până ajunsem deasupra solului. Aveam o senzație de greață în stomac și îmi forțez corpul să nu las ceva să plece pe cavitatea orală. Niște bărbați în robe mov cu multe stele galbene pe ele se apropriară de noi și își lăsară capul în jos punând o mână la piept.
-Bine ai venit înapoi, Rege Vrăjitor Shade.