Hurricane 2014

Examenul

Expresia de pe faţa lui era la fel de senină. Cu siguranță e un conducător modest. L-am urmat în clădire în timp ce era bombardat cu întrebări de vrăjitori. Holurile sunt foarte largi și înăuntru sunt cuprinsă de o senzație ciudată. E ca și cum mă umple cu o energie, magie poate.
-Unde ați fost până acum? Aveți foarte multe acte de semnat! Tratatele de pace cu Flamma trebuiesc reînoite precum si cu Rasera și Muntele de Metal....
-Nu vrea să semnez nimic acum, spuse el fără să pară iritat.
-Dar e importantt!
-Și parcă ziceai că ești retras.
-Când spun că sunt inactiv mă refer la un interval de câteva zile. Niciodată de când sunt Rege nu am avut o săptămână liberă fără ceva bestie cosmică care încearcă să sfâșie un coontinent sau cadavrul unui vrăjitor care să învie și să devină întruchiparea răului. Ne oprirăm sub un tavan foarte lucios de un albastru metalic și modelat în straturi de semi-cercuri asemănător unor valuri. Stră stră unchiul meu își ridică mànă spre el și valurile începură să se miște și chiar să lase picături pe pereți. Mă apucă de mână și levitarăm amândoi prin tavan. Eram înghițită de un frig ud până când am ieșit pe ce părea o ușă. Îmi priveam mâinile așteptând să fiu udă ca după ce aș fi făcut baie îmbrăcată dar totul era complet uscat.
-Cum funționează asta?
-Două porți legate între ele cu o vrajă ce dilatează spațiul, îngustându-l sub o stare de agregare lichidă. Ușile biroului se deschiră larg puternic și o femeie cu părul șaten deschis, înaltă și bine făcută incepu să urle. Era îmbrăcată într-o rochie tăiată între picioare mov ce îi ajungea până la genunchi, arata mai mult ca o geacă de toamnă pe ea, manșetele de abia îi acopereau încheieturile.
-CHRISSS ce bine că te-ai întors, ne-a fost dor de tine! Din doi pași îl ajunse și cuprinse într-o îmbrățișare la care se auziră pocnitul unor oase după care corpul lui cumva se întinse ca o gumă și scăpară din prinsoare.
-Mă bucur și eu să te văd Saphin, dar nu trebuie să mă strivești de fiecare dată când mă vezi. Ea râse pe o voce groasă și îl pocni în umăr cu pumnul.
-Haha, da sigur că trebuie. Doar nu te poate omorâ așa ceva. Ea cine e?
-Andromeda Blizzard, sunt stră stră nepoata lui, am spus întinzându-mi mâna. Vrajitoarea se uită la mine cu o faţa lungă. Am regretat instant că am facut asta fiindcă îmi apucă brațul de încheietură dupa care mă imbrătișă cu o forță colosală. Credeam că voi muri dar îmi dădu drumul tandru pe podea. E mai înaltă cu cel puțin 20 de centimetri față de mine. Privind-o de jos înțeleg acum că trăsaturile ei feminine și vigurozitatea masei musculare se îmbină într‐un corp atât de armonios. În spatele ei văzusem cum vrăjitorii în haine mov cu stele care ne urmăriseră la intrare lăsară niște fișe pe masă unchiului și plecară pe aceleași uși.
Încă doi vrăjitori își facură apariția, fiecare dintre ei îmbracat la ceea ce părea a fi un costum clasic de banchet din secolul XIX, cămăși cu manșete largi și pantaloni și veste de stofă. Fețelor lor erau aproape identice dar unul avea o cămașă alba și celălalt una neagră. Amândoi își plecară corpul în fața unchiului.
-Bine ai revenit spuseră amândoi într-un cor și aplecându-se ușor în fața lui.
-Vă mulțumesc. Loyd, Lyon, vreau să pregătiți arena.
-Cu ce ocazie?
-Avem un examen practic pentru un Regulus. Amândoi își întoarseră privirile spre mine. Privirile lor se uitară atent la mine de parcă și ei ar avea telepatie. Dar nu simt nici o furnicătură cognitivă.
-Pentru ea? Întreba unul din ei, nu știu cum îl cheamă pe care.
-Da, și chemați restul membrilor din cele Șapte Fețe. Vreau sa fie toți de față. Saphin, o poți conduce la examenul scris?
-Oh evident, scumpa mea, urmează-mă. Brusc m-am simțit acoperită de anxietate. Christopher îmi făcu un semn că o sa fie bine în timp ce un alt barbat scund îi aduse un teanc de hârtii.
-Ce e cu porcăriile astea? Toți secretarii care n-ați luptat vreodată în viața voastră și depindeți de mine să protejez întraga țara îmi aduceți o groază de hârtii. Pentru ce naiba sunteți secretari dacă mă puneți pe mine să semnez totul? Chiar și când e nervos face situația să pară cumva comică. Ușile duble se închiseră în spatele meu.
-Foarte bine, hai să te testăm, spuse ea făcând un portal sub forma unui cristal uriaș după care mă aruncă prin el și brusc eram într-o clasa de ceea ce pare un liceu. Pe geam se vedea zgârie norul în formă de clepsidră dublă.
-Nu mai suntem în aceași clădire?
-Nimeni nu zice că examenul trebuie dat în Castelul Timpului. Am ales o locație care credeam că îți va oferi inspirație. Vino aici. Lângă catedră stătea o oglindă dreptunghiulară. Am făcut un singur pas nefiind sigură de ce va face. Pe reflexia mea începură să se afișeze niște informații