The beach

Paisprezece

Jayden

- Ai încredere în mine .. nu-i așa ?

- Da , sigur că am

- Bine. Pentru că vreau să-mi spui dacă ai trecut prin ceva care te-a rănit

Se îndreaptă instat și mă privește cu ochii mari . Mă uit la ea și aștept să-mi răspundă , Hannah lasă privirea în jos și murmură

- Am avut.. însă nu vreau să vorbesc despre asta ..este ceva mai delicat

Vocea îi e puțin înceată . Las cana într-o parte și vin mai lângă ea luând-o de mână și spunând

- Dacă mărturisești .. îți mărturisesc și eu ceva ..

Și nu mint , dacă e să îmi spună ceva jenant sau nu știu ..orice ce o deranjează atunci îi spun și eu . Suntem prieteni așa că încerc să o sprijin cu ce pot , văzând că încă nu e sigură încep

- Aveam unsprezece ani , mă întorseserăm de la școală ...

Hannah și-a dat seama ce fac și mă asculta cu atenție mângâindu-mi degetul mare , nu-i ușor pentru mine să-mi aduc aminte...dar continui să povestesc :

-... când am intrat în casă o văzusem pe mama stând la bucătărie și cu totul distrus.. plângea..

În ochii verzi îi apare un strop de tristețe , îmi lasă capul pe umărul meu și brațul ei îmi cuprinse ușor mijlocul , bănuiesc că așa îmi zice ea că îi pare rău , e plăcut să o văd stând așa lângă mine , îi pun mâna pe după talie și continui

- ... tatăl meu își pierduse controlul.. când am întrebat-o unde e tata..ea m-a strâns la piept și a început să plângă și mai tare ...

- Opreste-te..e de-ajuns ..

Zice ea cu glas tremurat și când ridică capul o lacrimă îi curge pe obraz . O frate ...nu am vrut să o fac să plângă , îi șterg ușor ochii iar aceasta suspină

- Nu trebuie să faci asta Jayden..e prea trist

- O fac ca să îți arăt că poți să ai încredere în mine

- Am !

Zice ea și îmi cuprinde gâtul , simt cum se zguduie de plâns . O trag mai aproape și stăm îmbrățișați puțin , nu pot să nu mă abțin să nu-i sărut creștetul , așa că o fac murmurând în părul ei pe jumate ud

- E în regulă scumpo...cu toții trecem prin momente dificile în viață.. așa că vreau să mă asculți până la urmă , bine ?

- Mmm..

Murmură ea și scutură din cap . Îi m-ai dau un sărut scurt pe maxilar apoi șoptesc

- E un exercițiu de încredere

De data asta Hannah se retrage, însă tot stă cu capul pe umărul meu , răsuflu adânc și povestesc mai departe :

-...nu a fost prima dată când tata dădea în mama.. când am mai crescut..am început să-l urăsc ..iar o dată am scăpat și eu de sub control ..o împinse pe mama în perete , iar ea se lovise la cap .. țipa și o acuza cum că .. l-ar fi înșelat ...

Hannah își îngroapă capul în umărul meu , îi mângâi ușor spatele

-....mama era cea mai cumsecade femeie..el nu era potrivit pentru ea . Iar când am văzut cum urla și o făcea în cele mai urate cuvinte.. și se pregătea să o lovească din nou, am acționat la timp ...

Fac o pauză , pentru că când îmi aduc aminte privirea mamei și plânsetele ei atunci când mă implora să nu mă amestec ...mi se rupe inima . Îmi spunea că ea e de vină.. și că merită însă eu știam că nu a fost așa . Hannah murmură