8.Idiotule!

227 19 5
                                    

Justin POV:
E atat de ciudat,m-am uitat in ochii ei plini de lacrimi si am reusit sa vad in inima ei.Puteam simti durerea pe care o poarta.S-a produs o schimbare in sufletul meu.Am avut un sentiment ciudat,unul pe care il mai simtisem o singura data pana acum,mi-e foarte frica sa spun dar cred ca....m-am indragostit de Kim.

Am incercat sa o omor dar nu am putut,petrece foarte mult timp cu Oscar si am inceput sa o cunosc chiar foarte bine.E o fata linistita care a suferit enorm in toata viata ei,o fata care stie sa iubeasca si sa respecte un om...e o fata minunata!Stiu e ciudat ca astea sunt in mintea mea,ea a reusit sa deschida usita aia mica din inima mea care e buna,nu sunt doar baiatul ala rau care omoara pe toti care il enerveaza,pot fi sensibil si romantic.

Azi vreau sa ii dovedesc ca tin la ea,sa o indepartez pe Oscar sau macar sa o fac sa se indragosteasca catusi de putin de mine.

-Hey,Barbie!

-Ce vrei Justin?

-Hei...nu tipa!M-am gandit ca vrei sa iesim la o cafea,am sa iti spun ceva foarte important si nu accept un "nu" ca raspuns!

-Ok,fie!Ne vedem in jumatate de ora la cafeneaua Beacon Hills.

****

Stai si o astept pe Kim de jumatate de ora in fata cafanelei si tot nu mai apare!

-In sfarsit!Tu ai pierdut notiunea timpului,te astept de 40 de minute...unde ai fost?

-Scuze dar nu imi gaseam cheile de la masina.Acum te ascult...ce vroiai sa imi spui?

-Pai,e un lucru care te-ar supara foarte tare....Oscar iti ascunde un lucru foarte important,iar asta este extrem de dureros.

-Ma sperii!

-Eu doar vreau sa iti spun adevarul...consider ca trebuie sa il stii!Dar tu esti pregatita?

-Nu stiu ce sa zic...as vrea sa aflu totul de la el,imi e frica de ce urmeaza sa imi spui.Mai bine ar fi sa ma conduci pana acasa....nu ma simt pregatia sa aflu alt mister si imi pare rau ca iti spun dar nu pot fi convinsa ca spui adevarul.

- Ok ,te inteleg!Dar hai sa te conduc acasa.

Am vorbit singur tot drumul.Kim nici nu ma baga in seama,nu stiu unde se gandea dar cuvintele mele trec pe langa ea.

-Tu ma asculti?

-Imi pare rau...nu am putut sa te ascult ma gandeam la ce ar putea sa imi ascunda Oscar.Nu imi spune ca are un copil!

-Nu,stai linistita!rad eu zgomotos.Uite,am ajuns!

-Iti multumesc ca m-ai condus.

-Placerea mea!

-Ok!Pa!

-Nu stai!

O iau de mana si o trag agresiv spre mine.Imi lipesc buzele de ale ei si o sarut apasat.

-Cum ingraznesti?spune ea tragandu-mi o palma.

-Asta am simtit,asta am facut.

-Mi s-a parut ca te-ai schimbat dar se pare ca m-am inselat...esti si mereu vei fi un idiot!

Stiu...nici mie nu imi place capitolul asta,dar am vrut sa postez si am scris foarte repede.Nu uitati sa lasati un comentariu si un vot,nu fiti rusinosi!!!

Ly!<3Kisses!:*

In Love with a VampireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum