Parfum de Scorțișoară [ Esența Iubirii - Volumul 1 ] ✔

Capitolul 9

Câteva zile mai târziu, Amalia hotărî să organizeze o cină, fără să îi spună nepoatei sale, care și așa nu avea timp nici măcar să respire, darămite să mai și gătească pentru cinci persoane vreo trei feluri de mâncare. Totuși, îi ceru ajutorul lui Rose, care a fost extrem de încântată să aibă un motiv să iasă mai repede de la birou și să facă niște cumpărături mai serioase. În câteva ore, cele două au reușit să pregătească totul, iar Amalia a sunat-o pe Cassandra, rugând-o să îl aducă și pe Sylvain, ceea ce o neliniști puțin pe Rose, deoarece și Xander avea să fie prezent și chiar nu își dorea să aibă loc vreo scenă mai nepotrivită.

— Se vor certa, mormăi Rose, înainte de a lua o înghițitură de ceai. Își cunoștea soțul și felul în care a reacționat acesta când a auzit despre relația verișoarei lui cu unul dintre cei mai mari „dușmani" ai săi. Și după ce săptămână a avut, ultimul lucru de care mai avea nevoie era o ceartă care putea, oricând, să arunce în aer un bloc cu multe etaje.

— Xander încă încearcă să accepte faptul că Sylvain e împreună cu Cassie și încă are impresia că o va răni, mărturisirea Amaliei o făcu pe Rose să ofteze. Nu doar odată i-a spus soțului ei că avea o ușoară tendință de exagerare și avea să devină mult prea protector, dar el susținea că nu voia decât binele familiei ei.

— Deși ceva îmi spune că Sylvain începe să se îndrăgostească de ea. Am văzut fotografiile de la petrecere și ea părea de-a dreptul topită după el, iar el avea o privire anume. E un bărbat frumos, elegant și extrem de carismatic. Perfect pentru Cassandra, râse ușor Rose, înainte să se audă soneria, ceea ce a schimbat situația de-a dreptul.

Și-a pus cana de ceai la o parte, Amalia și-a îndreptat atenția către lasagna din cuptor. Pentru câteva momente, a încercat să facă zgomot cât mai puțin, astfel încât să își dea seama care era starea de spirit a nepotului ei, dar, când s-a auzit râsul lui Rose, răsuflă ușurată.

Xander își privi soția în cel mai urât mod cu putință atunci când i-a observat mâna bandajată, iar fata a început să râdă. Nu era nimic amuzant și poate că fusese o idee incredibil de tâmpită să își pună niște plasturi cu Mickey Mouse, deoarece s-a gândit că lumea avea să empatizeze cu el, nu că aveau să râdă de el și să îl trateze doar pentru că arăta de parcă era un copil de patru ani, nu un bărbat de aproape treizeci și șase de ani. Avea niște dureri de mână incredibil de stupide și toate din cauza unui mic accident la locul de muncă.

— Ce naiba ai pățit? Întrebă Rose, după ce se opri din râs.

— Extracție de măsele la un puști de zece și m-a mușcat de vreo trei ori. Nu mai râde de mine. Chiar nu e amuzant, mormăi Xander, după ce și-a dat jos paltonul și s-a întors către soția lui, care cu greu încerca să se oprească din chicotit. Aceasta, în ciuda zâmbetului și a stări degajate, avea un junghi în inimă și era perfect conștientă că și soțul ei avea să fie la fel de trist și chiar nu era din cauza faptului că avea să îl revadă pe Sylvain Orsini.

După ce o îmbrățișă pe Amalia și îi explică ce i s-a întâmplat la cabinet, bătrâna s-a retras pentru a aranja puțin masa, dar Rose știa foarte bine de ce voia să îi lase singuri. I-a oferit soțului ei un pahar de limonadă, însă nu a trecut foarte mult până când s-a apropiat de el, cufundându-și fața în pieptul lui, abținându-se atât de greu să nu înceapă să plângă. În fiecare lună, când ajungea la data aceea nenorocită din calendar, venea și dezamăgirea. Rose se simțea incredibil de descurajată, deși Xander îi era alături la fiecare pas și nu i-a dat niciodată vreun semn că avea să o părăsească.

— Azi, înainte să vin de la birou, mi-a venit. Îmi pare atât de rău! Mă simt ca naiba și nu vreau decât să urlu, îi șopti, dar el nu a făcut altceva decât să o sărute. Încerca să aibă o atitudine mai pozitivă, să o încurajeze pe Rose, deși, la rândul lui, se simțea sleit de puteri. Încercau de atât de mult timp, sfârșeau prin a fi dezamăgiți de rezultat, dar el chiar voia să îi demonstreze femeii din brațele lui că o iubea, indiferent de greutățile pe care le întâmpinau. În partea cealaltă a orașului, cu un buchet de trandafiri roșii în mâini, Sylvain își aștepta iubita pe care nu o mai văzuse aproape patru zile, de când a avut loc consultația bunicii ei. Ziua i s-a schimbat în totalitate atunci când i-a scris un mesaj și l-a întrebat dacă voia să vină la cină și, eventual, să rămână peste noapte.