Jurnalule, tocmai a plecat... Brunetul meu tocmai a plecat... Ma simt singur, jurnalule...atat de singur...
Oh, am aflat ce ochi are...nu vei ghici niciodata...are ochii gri spre albastru, oh, sunt asa frumosi. Jurnalule, m-a tot intrebat de ce am vrut sa-mi iau viata, sa-i spun? Parea asa ingrijorat...nu inteleg de ce, nu ma cunoaste...
A stat cateva ore bune cu mine...mi-a povestit despre viata lui, are un frate mai mare si doi parinti minunati. As vrea sa am si eu o familie asa minunata, din pacate eu o am doar pe mama. Tata ne-a parasit cand eram mai mic, a plecat cu alta femeie... De ce jurnalule? De ce a plecat tata cu alta femeie? Nu o mai iubeste pe mama? Nu ne mai iubeste pe noi, familia lui? De ce? Atatea intrebari fara raspuns...
Oh, a venit psihologul, e un barbat inalt, cam de 30 de ani. Are parul negru si barba tot neagra, niste ochi albastrii ii completeaza fata alba si frumoasa, trebuie sa te las...
